Amfiteatrul B din Spitalul Clinic Judetean Timisoara a gazduit, in 15 aprilie, de la ora18, doua evenimente ce au contribuit la vindecare spirituala a celor prezenti: vizionarea filmului american „The Jesus Film” (1979) si lansarea cartii „Iubirea”, volumul preotului Octavian Blaga.
Intrand in sala, un munte negru ca taciunele era pozitionat aproape in mijlocul incaperii, cu scopul de a filma fiecare miscare a acestui eveniment. Stanga – dreapta se mai zarea cate un montaj audio-video care isi cauta locul ideal, in mantia creata de bliturile cameramanilor, orbitoare pe alocuri.
Vartejul de oameni te cuprinde, in goana lor de a-si ocupa fiecare un loc. Se auzeau susoteli, fasaieli, toti astepand cu nerabdare sa apara protagonistii serii. Linistea s-a asternut cand managerul Spitalul Clinic Judetean Timisoara, prof. dr. Dorel Sandesc, a deschis evenimentul.
„Filmul a fost vazut de cel putin de 3 miliarde de oameni”, declara Dorel Sandesc, pe un ton calm, accentuand ultimele cuvinte: „Tradus in peste 2100 de limbi, fiind conceput sub forma unui misionarism, distribuit in intreaga lume gratis”. Apoi, adauga cu o voce blanda, zambind: „Este o adaptare fidela a Evangheliei dupa Luca,”, continuand, in timp ce se uita spre public cu bratele deschise, „dialogurile sunt chiar versete din aceasta, motivul din spate fiind mesajul universal oferit de Evanghelia dupa Luca.”
A urmat apoi cateva cuvinte despre lansarea cartii „Iubirea” a preotului Octavian Blaga, pe care preotul Constantin Necula o descrie ca fiind: „un jurnal de calatorie in cautarea si aflarea Fiintei Care Se cheama pe Numele Cel mai Sfant: Dumnezeu-Iubire. Omul acesta ne ofera prima oara, in teologia romaneasca, un jurnal de isihasm si iubire […] in cel mai firesc limbaj de viata si cultura a cuminteniei. Luati si cititi! Schimba viata!”. Preotul Octavian Blaga declara, cu o bucurie imensa ce se putea observa pe fata sa: „Cea mai frumoasa fraza este cea a lui Ioan care spunea ca Dumnezeu inseamna dragoste”, spune in timp ce isi aseaza mainile sub forma unei rugaciuni.
„Dragostea chiar si omorata invie, dragostea nu moare niciodata”, adauga, pe un ton ferm, cu o voce calda, zambind catre toti cei prezenti.
Luminile s-au stins, proiectarea filmului incepand. Dupa prima jumatate de ora, se putea observa ca unele persoane din sala urmau gestul preotului de a-si tine mainile stranse, parca pregatite pentru rugaciune.
Altii erau atat de prinsi de monumentala pelicula, incat nu faceau nicio miscare, ca niste statui pierdute in umbra, luminate doar de imaginile filmului. La marginea randurilor se vedeau cateva persoane care stateau si in picioare, captivate, prinse in derularea evenimentelor.
Finalul filmului a avut un impact puternic asupra tuturor celor prezenti, intrucat in unele randuri se auzeau lacrimi inabusite de fericire, iar ici si colo aparea un suras sau un zambet in coltul gurii. (Ana-Maria Brehui)
