Procurorul de caz din cadrul Sectiei de parchetelor militare a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor:
- Iliescu Ion, la data faptelor presedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala si presedinte ales al Romaniei,
Roman Petre, la data faptelor prim-ministru al Guvernului provizoriu al Romaniei,
Voiculescu Gelu-Voican, la data faptelor viceprim-ministru al Guvernului provizoriu al Romaniei,
Magureanu Virgil, la data faptelor director al Serviciului Roman de Informatii,
Sarbu Adrian, la data faptelor consilier al prim-ministrului Guvernului provizoriu, toti sub aspectul savarsirii de infractiuni contra umanitatii,
Cozma Miron, la data faptelor lider de sindicat, sub aspectul savarsirii de infractiuni contra umanitatii,
gl. (r) Dobrinoiu Vasile, la data faptelor comandant al Scolii Militare Superioare de Ofiteri a Ministerului de Interne, sub aspectul savarsirii de infractiuni contra umanitatii,
– col. (r) Peter Petre, la data faptelor comandant al Unitatii Militare 0575 Magurele, apartinand Ministerului de Interne, sub aspectul de infractiuni contra umanitatii.
Din probatoriul administrat in cauza a reiesit urmatoarea situatie de fapt:
In luna iunie 1990, cei mai inalti factori decizionali in statul roman la acel moment – Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, ajutati de alte persoane apropiate puterii sau care o sprijineau, printre care Magureanu Virgil – directorul Serviciului Roman de Informatii, Sarbu Adrian – consilierul prim-ministrului, au lansat o politica de represiune impotriva populatiei civile din capitala, in urma careia au fost ucise 4 persoane, 2 persoane au fost violate, s-a vatamat integritatea fizica si/sau psihica a peste 1300 de persoane si au fost persecutate prin lipsirea nelegala de libertate peste 1.200 de persoane.
Incepand cu 22 aprilie 1990, in Piata Universitatii din municipiul Bucuresti a avut loc o manifestatie ce s-a intins pe durata mai multor saptamani, pana la data de 13 iunie 1990.
Manifestatia avea caracterul unei opozitii la puterea nou instaurata in Romania dupa Revolutia din 1989, manifestantii solicitand verbal, prin comunicate si prin alte forme de protest ruperea de regimul comunist abia inlocuit in decembrie 1989, promovarea unor persoane care nu aveau un trecut de activist de partid, infiintarea unei televiziuni libere si alte astfel de solicitari de factura democratica.
In acest context, Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, Magureanu Virgil si alte persoane din conducerea statului sau a Frontului Salvarii Nationale au lansat un atac impotriva manifestantilor aflati fizic in Piata Universitatii, care reprezenta in fapt un pretext menit sa mascheze actiunea represiva impotriva persoanelor care au participat anterior la aceste manifestatii, in special liderii de opinie, precum si impotriva oricarei persoane care manifesta o oarecare forma de opozitie sau care se incadra in categorii care, in opinia lor, puteau manifesta o potentiala opozitie, in special studenti, intelectuali sau persoane care exprimau apropierea de valorile occidentale.
Un rol important in crearea cadrului de punere in aplicare a atacului a constituit-o comunicarea publica, manipulativa, insidioasa cu privire la pericolul pe care il reprezentau manifestantii pentru valorile democratice, de a caror implementare se „ocupa” noua putere.
Avand in vedere amploarea atacului, punerea in aplicare a acestuia a necesitat pentru planificatorii atacului si atragerea unui numar impresionant de persoane, care au actionat in cunostinta de acest atac, alaturi de un numar mare de persoane care au actionat fara sa cunoasca existenta atacului, ca urmare a manipularii la care au fost supuse de persoanele care au orchestrat atacul.
In acest sens, pentru punerea in aplicare a atacului, conducerea statului, in special Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, precum si conducerea Serviciului Roman de Informatii, respectiv Magureanu Virgil, cu participarea lui Sarbu Adrian, consilier al primului-ministru, au constituit un grup criminal de tip sistemic, eterogen, de natura politica, administrativa, militara si civila, inlauntrul caruia a fost implicat un numar mare de persoane, cu o contributie de natura si continut diferite la fapte produse la o scara impresionanta. In tabloul infractional, persoanele care au efectuat in mod fizic actele de natura criminala au ocupat o pozitie inferioara in ierarhia grupului, insa conceperea si orchestrarea comiterii infractiunilor a revenit conducerii politice a statului roman de la acel moment, prin persoanele mentionate.
Din probele administrate a rezultat coniventa la nivelul planificarii si orchestrarii planului infractional, Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican si Magureanu Virgil jucand rolurile cheie, insa modalitatea prin care au ales sa o puna in aplicare a fost prin intermediul altor persoane neparticipante la intelegere.
Incepand cu data de 13 iunie 1990, inculpatii au pus in practica actiunea represiva impotriva manifestantilor aflati in Piata Universitatii din Bucuresti. In acest atac au fost implicate, in mod nelegal, forte ale Ministerului de Interne, Ministerului Apararii Nationale, Serviciului Roman de Informatii, precum si peste zece mii de mineri si alti muncitori din mai multe zone ale tarii.
Actiunea represiva a avut caracterul unui atac generalizat si sistematic, in cadrul caruia au fost comise urmatoarele fapte:
- moartea prin impuscare a 4 persoane;
- violul a doua persoane;
- vatamarea integritatii fizice sau psihice a unui numar total de 1311 persoane;
- persecutarea prin privarea nelegala de privarea de dreptul fundamental la libertate si siguranta si restrangerea acestui drept, pe motive de ordin politic, a unui numar total de 1211 persoane.
Punerea in aplicare a actiunii represive s-a realizat in dimineata zilei de 13 iunie 1990, cand peste doua sute de persoane au fost ridicate si transportate in Unitatea Militara 0575 Magurele a Ministerului de Interne, unde au fost retinute pana in dupa amiaza aceleiasi zile, cand au fost lasate sa plece, dupa o cercetare sumara.
Concomitent, s-a patruns in forta, fara drept, in sediul Institutului de Arhitectura si al Universitatii din Bucuresti, fiind perchezitionate mai multe birouri, iar persoanele aflate in incinta au fost evacuate prin acte de violenta.
Conform hotararii luate de catre presedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala, primul-ministru al Guvernului Romaniei, viceprim-ministrul, conducatori ai institutiilor de forta, precum si de catre persoane din conducerea Frontului Salvarii Nationale, in Piata Universitatii au fost adusi muncitori de la Intreprinderea de Masini Grele Bucuresti, care s-au manifestat violent, agresand fizic persoanele aflate in zona Institutului de Arhitectura, dupa care au ocupat Piata Universitatii impreuna cu fortele de ordine, pentru a impiedica revenirea manifestantilor.
Actiunile intreprinse de autoritatile statului au generat o riposta violenta din partea opozantilor, astfel ca au fost incendiate sediile Politiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Romane si Serviciului Roman de Informatii.
S-a facut uz de arma cu munitie de razboi de catre fortele de ordine, in aceste imprejurari fiind impuscate mortal 4 persoane.
Represiunea autoritatilor a continuat, in zilele de 14 si 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfasurat impreuna cu minerii si muncitorii din mai multe judete ale tarii, care devenisera o adevarata forta de ordine, paralela cu cele recunoscute si organizate potrivit legii.
In acest context, minerii adusi in Bucuresti au devastat sediile partidelor politice nou infiintate sau reinfiintate dupa Revolutia din decembrie 1989 si care se aflau in opozitie, locuintele principalilor lideri politici din opozitie si sedii ale publicatiilor de presa independente si ale unor institutii de invatamant. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucurestiului, sub pretextul ca acestia au legatura cu manifestatiile din Piata Universitatii.
Persoanele care au fost ridicate din Piata Universitatii, impreuna cu altele considerate ca avand legatura cu manifestatiile, au fost duse cu forta in Unitatea Militara 0575 Magurele si in incinta Scolii Militare Superioare de Ofiteri de la Baneasa, fiind private de libertate intr-un mod nelegal si in spatii total improprii pentru detinerea unor persoane. Privarea de libertate fara forme legale a acestora a durat pana cel mai tarziu pe data 22 iunie 1990.
Cazarea civililor adusi de pe strazile Bucurestiului s-a realizat in conditii total improprii, in garaje, atat barbati cat si femei, minori si batrani. In permanenta, aceste persoane s-au aflat sub paza militara, inclusiv atunci cand trebuiau sa mearga la toaleta.
Pe durata aceste perioade, persoanelor vatamate nu li s-a permis sa ia legatura cu rudele sau cu altcineva din exterior, nu au primit asistenta medicala adecvata si au fost supuse la tratamente injositoare si degradante (inclusiv prin simularea unor executii colective sau prin gazarea colectiva prin eliberarea gazelor de esapament in spatiile de detinere).
Facem precizarea ca starea de fapt retinuta si incadrarea juridica a faptelor au la baza exclusiv probatoriul administrat dupa data de 04.06.2021, la care cauza a fost restituita la parchet, ca urmare a parcurgerii procedurii de camera preliminara, in urma careia au fost anulate toate probele administrate anterior anului 2017 si s-a constatat nulitatea actelor de urmarire anterior efectuate.
Cauza a fost inaintata, spre competenta solutionare, Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Comunicat)
