Printre povestile de succes ale studentilor de la UMF Timisoara care au beneficiat de stagii de pregatire la diferite universitati si spitale din Europa se numara si cel al Alinei Al Barri, care, in anul 5 universitar (2022-2023), a avut norocul, dupa cum spune, de a studia la Universitatea de Medicina din Viena, beneficiind de o bursa Erasmus plus.
Reproducem integral raportul narativ Alinei Al Barri, datorita informatiilor pretioase oferite altor studenti care vor aplica pentru pregatire la Universitatea de Medicina din Viena:
“Adorand orasul inca din copilarie si cunoscand limba germana, nu am stat pe ganduri si am aplicat pentru a studia un an intreg la o universitate de prestigiu. Procesul administrativ a fost unul complex, dar nu foarte complicat, atat doamna Balint, de la biroul de relatii internationale, cat si doamna secretara Seider, de la Viena, si-au facut treaba exemplar, simplificandu-ne noua treaba.
Cele mai importante documente de avut in vedere sunt certificatul de limba si Immunitätsnachweis pe care il primiti de la ei si trebuie completat si parafat de medicul de familie (sunt foarte stricti in ceea ce priveste imunizarea, atat cea a bolilor din copilarie cat si cea ce tine de covid). Odata ajunsa in oras m-am dus direct la biroul de relatii internationale unde ma astepta dna Sarah Seider pentru confirmation of arrival si pentru a-mi da ecusonul.
Nici nu au trecut bine 2-3 zile si, lunea urmatoare, am si inceput stagiile si cursurile la pediatrie. Stagiile au fost prin rotatie pe diferite sectii (cardio, pneumo, endocrine si neonatologie), iar seminariile unde se discuta mai mult cazuri clinice, online sau onsite in functie de materie. Eu cursurile le-am prins toate exclusiv online, modul de predare a ultimelor doua fiind o consecinta a pandemiei, s-ar putea sa nu fie definitiv.
Cat despre stagii, eu personal am avut onoarea de a le avea pe toate la AKH, cel mai mare din Austria si care se afla in topul celor mondiale, atat ca si marime, cat si ca performanta (trebuie sa ai in vedere ca cel mai probabil vei avea putine stagii la AKH, majoritatea la celalate spitale din Viena, la fel de frumoase si performante).
Aici am asistat chiar si la un transplant de rinichi (lucru care nu se prea intampla in randul studentilor, avand pur noroc din nou), dar si la tot felul de proceduri mai mult sau mai putin invazive. Am interactionat foarte mult cu pacientii, facand sute de anamneze si examene clinice complete, ecografii, ekg-uri, recoltat sange si tot felul de alte mici examene specifice departamentului pe care am fost (masurat tensiunea intraoculara, examene neurologice, inspectii de tip orl etc).
Am lucrat foarte mult practic, medicii si profesorii sunt foarte dornici sa te invete si sa te includa in toata treaba ce tine de practica, iar faptul ca in Germania sau Austria nu se prea pune mana pe pacient este doar un mit.
Despre oras nu pot spune decat ca este perfect din punctul meu de vedere, imi placea si inainte de a locui in el, insa dupa… admiratia mea a crescut exponential. Este foarte bine organizat, sistemul de transport in comun este impecabil, ajungi oriunde relativ repede, iar arhitectura te lasa fara cuvinte, sa nu mai spun de varietatea de restaurante, cafenele si baruri dintre care poti alege in timpul liber.
Examenul scris este unic la Viena (sip5) si se sustine in februarie – pentru cei care stau un semestru (sinteza sau grila in functie de an) – sau in iunie pentru cei care stau doua semestre, grila.
Probabil te intrebi ce inseamna unic, ei bine un examen mare cu toate materiile pe care le-ai facut laolalta. In functie de numarul lor dureaza intre 3 sau 6 ore, din ce imi amintesc.
Intrebarile sunt 80% cazuri clinice si foarte putine de teorie pura. Descrierea examenului poate fi foarte intimidanta, deoarece in Romania este foarte diferit, dar te obisnuiesti cu sistemul acesta relativ repede si daca iti faci treaba, examenul final nu ar trebui sa constituie o problema.
In concluzie, as repeta experienta Erasmus inca o data, oricand, si nu regret deloc ca am aplicat pentru un an la Viena.
Erasmus mi-a oferit sansa sa ma maturizez, sa imi depasesc limitele si sa cunosc oameni din toate colturile lumii. Totusi, nu as recomanda Medizinische Universität Wien cuiva care nu are un minim nivel B1 sau chiar B2 la momentul aplicarii, deoarece consider ca germana nu se poate invata pentru a studia medicina in cateva luni (adica din aprilie in octombrie), dar asta este strict parerea mea personala.
Eu nu am avut o problema cu limba avand nivel C1, dar imi pot imagina ce greu mi-ar fi fost daca nu o stapaneam, mai ales pentru ca austriecii nu vorbesc germana literala, care se invata la cursuri, ci o germana diferita, cu dialect.
Mai trebuie sa ai in vedere faptul ca MedUniWien iti pune la dispozitie doar materiile lor de anul V : Ginecologie, Orl, Oftalmologie, Neurologie, Pediatrie, ATI si Psihiatrie.
Pentru restul materiilor de la UMFT trebuie sa iti alegi optionale sau sa iti organizezi singur stagii, dand email-uri direct sectiei unde doresti sa faci, sau chiar si sutinand cateva examene in Romania, acolo unde ei nu iti ofera posibilitatea de a sustine unul (cum a fost in cazul meu).
Atentie, locurile la materiile optionale si la stagiile extra sunt limitate, doar pentru ca aplici nu inseamna ca vei primi unul. Pot spune ca organizarea aceasta a materiilor nu este tocmai simpla, mi-a dat si mie dureri de cap insa in final s-a meritat tot efortul. Sper ca v-am ajutat cat de cat cu experienta mea si va urez bafta indiferent de alegerea pe care o veti face! :-)” (Al Barri Alina)
