Popoarele marcheaza prin obiceiuri diverse sfarsitul unei perioade si intrarea in cea noua.
De Anul Nou, in Danemarca, oamenii obisnuiesc sa sparga farfurii in usa vecinilor. Se considera ca familia care are cele mai multe cioburi in fata usii va avea parte si de cel mai mult noroc.
In Irlanda, fetele singure cred ca noaptea dintre ani este un prilej sa-si gaseasca adevarata dragoste. Ele asaza vasc sub perna visand la momentul magic cand isi vor cunoaste alesul.
De asemenea, vascul alunga si spiritele rele. In materie de politica, in Irlanda se crede ca vantul din noaptea dintre ani poate prezice viitorul tarii. Daca bate dinspre vest aduce bunastare, daca bate dinspre est, britanicii vor domina politica.
In Scotia, Anul Nou este numit „Hogmanay”, iar in unele sate sunt aprinse suluri de smoala, care sunt lasate apoi sa se rostogoleasca pe strazi. Astfel, anul vechi este ars si celui nou ii este permis sa vina.
Scotienii cred ca prima persoana care va intra in casa de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos daca aceasta persoana este un barbat brunet, care aduce un dar.
In Spania, un obicei de Anul Nou este sa mananci cate o boaba de strugure la fiecare dintre cele 12 batai ale ceasului care vestesc trecerea in noul an, acestea reprezentand dorinte pentru fiecare luna a anului urmator.
De asemenea, pentru mirese, noaptea de Anul Nou reprezinta ocazia de a-si strecura verigheta in cupa de sampanie si de a ciocni.
Un obicei similar exista si in Portugalia, cu diferenta ca aici sunt preferate smochinele. Astfel, in noaptea dintre ani, trebuie inghitite 12 smochine, care simbolizeaza 12 dorinte pentru anul ce vine.
In Franta se marcheaza sarbatoarea numita „Le Réveillon” cu alimente de lux, sampanie si cadouri.
La Liège, in Belgia, pe 1 ianuarie, exista obiceiul de a manca choucroute (un fel de varza murata cu carnati) in familie, avand sub farfurie, in mana sau in buzunar o moneda, pentru a avea bani tot anul.
La Napoli, in Italia, Anul Nou este intampinat printr-un obicei special, care consta in a arunca pe fereastra obiecte vechi, simboluri ale anului care a trecut.
Astfel, obiecte de mobilier, vase si haine ajung in strada, spre nefericirea gunoierilor, care trebuie sa treaca in timpul noptii pentru a face curatenie. Traditia, insa, tinde sa dispara, deoarece prezinta reale riscuri pentru trecatori.
In noaptea de Anul Nou, numita „Capodanno”, italienii obisnuiesc sa puna pe masa mancaruri speciale, despre care se spune ca aduc bogatie si abundenta.
In Olanda, Oudejaarsdag sau „ziua anului trecut” (31 decembrie) este sarbatorita prin multe focuri de artificii, care incep in zori si tin pana tarziu in noapte.
In unele parti din Elvetia si Austria localnicii se costumeaza pentru a sarbatori ajunul zilei de Sfantul Silvestru.
In anul 314, oamenii au crezut ca suveranul pontif al acelei perioade, care se numea Silvestru, a capturat un monstru de mare ce va scapa si va distruge lumea in anul 1000. In amintirea acelei spaime, oamenii se imbraca in costume neobisnuite.
La salonul imperial din Austria s-a pastrat traditia balului de pe vremea habsburgilor.
La miezul noptii rasuna „Dunarea albastra”, iar „Liliacul” lui Strauss este mereu pus in scena. Participantii la ceremonie au pe masa carne de purcel, semn de noroc. Si mesele se decoreaza cu purcelusi de ciocolata.
Copiii toarna plumb topit intr-o cada, iar un clarvazator citeste formele plumbului. Daca metalul formeaza o sfera, inseamna ca Anul Nou aduce noroc si prosperitate, daca ia forma unei ancore, inseamna ca oamenii vor avea nevoie de ajutor pentru a trece peste greutati.
In Grecia, ziua de Anul Nou este dedicata Sfantului Vasile, celebru pentru bunatatea sa.
Copiii isi lasa incaltarile langa semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfantul cel bun.
O mancare traditionala pentru aceasta sarbatoare este „vassilopitta”, o prajitura in care este pusa o moneda din argint sau din aur. Cel ce gaseste moneda va avea noroc in anul respectiv.
In tari din America Latina, precum Ecuador sau Peru, cu putin timp inainte de Anul Nou, oamenii fac papusi de carpa sau din hartie creponata (muñecos), care reprezinta anul ce s-a terminat.
Papusile sunt expuse apoi in fata caselor pana pe 31 decembrie, la miezul noptii, cand sunt arse in strada. Exista, de asemenea, credinta conform careia daca porti o anumita culoare la 12 noaptea, aceasta ar putea aduce noroc in anumite domenii.
Astfel, se spune ca galbenul este semn de bani, iar rosul poate aduce noroc in dragoste. De asemenea, cel care doreste sa calatoreasca tot anul trebuie sa alerge prin cartier cu o valiza in mana, la ora 12 noaptea fix.
Brazilienii intampina noul an cu lenjerie intima foarte colorata. De obicei se poarta nuante vesele de rosu si galben in speranta atragerii norocului si a unui posibil partener.
Dorintele de avere si dragoste se exprima prin intermediul lenjeriei. Pe bulevardul Paulista sunt aprinse focuri in aer liber la miezul noptii. Intr-o astfel de sarbatoare, focurile de artificii sunt vestitoarele noului an.
Rusii obisnuiesc sa bea sampanie la miezul noptii si, dupa ora 12, sa deschida usile si ferestrele pentru ca noul an sa intre in casa.
In ebraica, Anul Nou se traduce prin „Rosh Hashanah”. Este un moment sacru, cand oamenii se gandesc la ceea ce au facut rau in trecut si promit ca vor fi mai buni in viitor.
Ceremonii speciale au loc in sinagogi, unde se canta la shofar, un instrument special. Copiii primesc haine noi, iar masa cuprinde obligatoriu fructe si produse din faina, pentru a aminti de vremea recoltei.
In calendarul islamic, care se bazeaza pe miscarile Lunii, data noului an este devansata cu 11 zile in fiecare an. In Iran, Anul Nou se sarbatoreste pe 21 martie.
Cu cateva saptamani inainte de aceasta data, oamenii pun seminte de grau la incoltit, in vase speciale. Pana la sosirea anului nou, graul creste si simbolizeaza primavara si viata noua care incepe.
Nu toti hindusii sarbatoresc noul an in acelasi timp sau in acelasi fel. In Bengalul de Vest, oamenii se impodobesc cu flori, pe care le coloreaza in rosu, roz, violet sau alb. Femeile poarta haine galbene, culoarea primaverii.
In schimb, in sudul Indiei, mamele pun mancare, flori si daruri intr-o cutie speciala, pentru copii. In dimineata Anului Nou, copiii trebuie sa tina ochii inchisi, pana cand sunt condusi de mana la cutia cu daruri. In India Centrala, steagurile portocalii impodobesc toate cladirile in ziua de Anul Nou.
In provincia Gujarat, in vestul Indiei, Anul Nou este celebrat la sfarsitul lunii octombrie, in acelasi timp cu festivalul Diwali, cand pe acoperisuri se pun mici lampi cu ulei aprinse.
In aprilie, cand Soarele se misca din Casa Pestilor in Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka incep sa sarbatoreasca Anul Nou. Acesta cade, de obicei, pe 13 sau 14 aprilie.
In Vietnam, Anul Nou este numit „Tet Nguyen Dan” sau mai simplu „Tet”. El incepe pe 21 ianuarie sau 19 februarie, in functie de an. Vietnamezii cred ca un zeu sta in fiecare casa, iar in ziua de Anul Nou se duce la cer.
Acolo, el spune cat de bun sau rau a fost fiecare membru al familiei in anul care a trecut. Zeul calatoreste pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obisnuiesc ca de Anul Nou sa cumpere un crap viu, caruia ii dau drumul in rau.
Filipine. Vesmintele cu buline si mancarurile in forma rotunda par sa fie alegerea filipinezilor pentru cumpana anilor. Acestia cred ca vor avea parte de prosperitate pentru ca punctele rotunde invoca monedele. De asemenea, aruncarea monezilor la miezul noptii semnifica belsug, cresterea veniturilor.
Anul Noul chinezesc este celebrat candva intre 17 ianuarie si 19 februarie, cand este Luna Noua – „Yuan Tan”. El este sarbatorit de chinezii din intreaga lume prin procesiuni pe strada, unde sunt aprinse mii de lanterne.
Chinezii cred ca spiritele rele sunt peste tot in acea perioada, asa ca aprind artificii pentru a le indeparta. Uneori, ei isi sigileaza ferestrele si usile cu hartie, pentru a nu lasa spiritele malefice sa patrunda in casa.
Pentru japonezi, Anul Nou, numit „Oshogatsu”, este una dintre cele mai importante sarbatori si un simbol al innoirii.
In decembrie, sunt organizate „petreceri de uitat anul” sau „Bonenkai”, prin care oamenii lasa in urma problemele si grijile anului pe cale sa se incheie si se pregatesc pentru un nou inceput. Neintelegerile si animozitatile sunt uitate.
Pe 31 decembrie, la miezul noptii, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a imparti saké (bautura traditionala, n.r.) si pentru a asista la cele 108 lovituri de gong care anunta trecerea in noul an (aceasta cifra reprezinta numarul pacatelor acumulate intr-un suflet de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizeaza alungarea pacatelor unul cate unul si purificarea sufletelor).
Pe 1 ianuarie, copiii primesc otoshidamas – mici cadouri cu bani inauntru.
In SUA, Anul Nou este asteptat pe strazile oraselor, ca si in Canada. Toata lumea sarbatoreste intrarea in Noul An la petreceri traditionale, uneori la baluri mascate cand toata lumea vine costumata tematic si cu masti (conform traditiei, oaspetii trebuie sa isi dea jos mastile la miezul noptii).
Tot la miezul noptii, suna clopotele si sirenele, cerul este inundat de artificii si toata lumea striga intr-un glas „Happy New Year!”. In New York, o traditie de peste 100 de ani a fost cea de a se arunca o minge in Times Square.
Acest lucru se intampla si in Hong Kong, Sydney, Rio de Janeiro, San Antonio si Sacramento (California). In alte zone se arunca diverse lucruri pentru a marca Anul Nou: in Easton (Maryland) — un crab, in Atlanta (Georgia) — o piersica, in New Orleans — o oala.
Ceremonialul de innoire simbolica a timpului calendaristic in noaptea de 31 decembrie – 1 ianuarie este numit la romani „Ingropatul Anului”. (I.P.)
