† IOAN,
Din mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Timisoarei si
Mitropolit al Banatului
Iubitului nostru cler, cinului monahal
si drept-credinciosilor crestini, har, mila
si pace de la Dumnezeu Tatal, iar de la noi,
parinteasca binecuvantare.
„A venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua!”
(Ioan 20, 9)
Hristos a inviat!
Iubitii mei fii duhovnicesti,
Bat clopotele Invierii,
aducandu-ne vestea ca Rastignitul din Nazaret a inviat. Acum putem sa zicem si noi cu Psalmistul: „S-a insemnat peste noi lumina fetei Tale, Doamne! Dat-ai veselie in inima mea” (Psalm 4, 6-7).
Fratilor, „sculatu-S-a Dumnezeu (…) si sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe El” (Psalm 67, 1). Veniti toti sa-L laudam pe Cel ce a biruit moartea si a deschis portile vesniciei pentru noi, cei care credem cu tarie in Invierea lui Hristos. De astazi, nimanui sa nu-i mai fie frica de moarte si nici de vesnicia ei. Moartea nu mai este o sentinta definitiva, Hristos ne arata ca este o trecere, un Paste al nostru, al fiecaruia. Unora le este frica de Inviere mai mult decat de moarte.
Unde veti fugi de la fata lui Dumnezeu, bogatilor nemilostivi, varsatorilor de sange nevinovat, cei care semanati oase in pamant, asupritori ai orfanilor si ai vaduvelor? In intuneric! Si acolo o sa va ajunga lumina Invierii lui Hristos si se vor vadi ale voastre faradelegi. Va veti ascunde in uitare, dar si cartea uitarii voastre va fi deschisa in Ziua cea mare a Judecatii.
Iubitilor, sa-L rugam pe Hristos Domnul sa ne scrie numele noastre cu scumpul Sau Sange in Cartea dreptilor. Sunt si azi oameni carora le este frica de Inviere, insa, pentru noi, Invierea este bucuria cea desavarsita. Ce isi poate dori un flamand, daca nu o bucata de paine? Un insetat, un pahar cu apa, un muritor, sa invieze?!
Omule, viata ai avut si ti-ai pierdut-o, sa stii insa ca doar cu paine si apa nu vei ajunge in vesnicie: „Nu numai cu paine si cu apa va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4). De nu vei gusta din Painea cea de Sus, din Potirul iubirii lui Hristos, zadarnica iti va fi aceasta clipa a vietii pamantesti. Frate crestine, nu-ti ucide timpul pe care ti l-a dat Dumnezeu. Aritmetica anilor se numara cu intensitatea lor.
Astazi, Hristos deschide izvorul vietii vesnice, care a fost ferecat de Satan cu lanturile pacatelor noastre. De astazi este dezlegare la viata vesnica.
Veniti de luati lumina si cu ea sa calatoriti in aceasta lume pana la portile cerului! Hristos ne-a dat lumina sa aprindem cu ea candela vietii noastre, insa, de nu vom pune in aceasta candela credinta, iubire si lacrimile pocaintei, aceasta se va stinge. Sa nu fie! Nu fugiti de lumina lui Hristos, ea da putere celor care cred in Invierea Lui.
Fratilor, v-ati spovedit in acest Sfant Post, acesta este semnul trezviei pe care o aveti. Ati privit la cer si in adancul inimii si la lumina cerului ati gasit in tainitele inimii pacatul, pe care l-ati ars cu lacrimile pocaintei voastre. Nu-l mai primiti acolo, nu-i mai faceti locas de tihna. Stiu ca nu veti putea sa va aparati singuri de cursele celui rau, dar, de azi sa fiti incredintati ca Iisus Hristos Cel Inviat va fi cu fratiile voastre in marea lupta pe care o veti avea pe valurile acestei vieti pamantesti.
Fratilor, daca am nedreptatit pe cineva, sa intoarcem impatrit ca Zaheu, daca am grait de rau pe fratele nostru, sa-i cerem iertare, daca am fost iubitori de sine, sa-l imbratisam pe fratele nostru si sa-l ajutam la vreme de cumpana a vietii lui. Daca vom implini acestea, vom arata semenilor ca noi credem in Inviere si in Evanghelia lui Iisus Hristos.
Iubiti frati si surori in Domnul,
Traim in aceste clipe bucuria Invierii lui Hristos, care este si invierea noastra. Dar pe ce s-a zidit aceasta bucurie care a fost in cer si pe pamant si de care s-au impartasit Maica Domnului si ingerii? De unde a izvorat totusi aceasta bucurie sfanta pe care o traim acum? Din Jertfa lui Hristos. Dar de unde izvoraste Jertfa? Din ascultarea facuta de Fiul lui Dumnezeu fata de Tatal Ceresc. Si ascultarea de unde izvoraste? Din iubire, pentru ca iubire este Dumnezeu (cf. I Ioan 4, 8).
Sa venim astazi cu totii la izvorul iubirii, la izvorul luminii Invierii lui Hristos.
Atunci cand Hristos fiind pe Golgota, Si-a lasat bratele intinse spre a fi pironite pe Cruce, Tatal din Ceruri Si-a deschis bratele Lui parintesti pentru noi, pentru a ne primi sa fim partasi la Nunta Mielului, a Fiului Sau, Cel ce: „S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe Cruce” (Filipeni 2, 8), jertfitor pana la moarte si iubitor intru vesnicie. Pe Cruce, lui Hristos I-a curs apa si sange din coasta Sa, iar din inima a curs iubire, impartasind-o Maicii Sale si ucenicului Ioan cel prea iubit. Azi si noi ne impartasim din a Lui iubire si din Sfantul Lui Trup si Sfantul Lui Sange. Cuvintele rostite de Hristos dupa Inviere: „Bucurati-va!” (Matei 28, 9) si „Pace voua!” (Ioan 20, 19), spun lumii intregi ca Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, nu este un dumnezeu al razbunarii, ci al pacii si al iubirii nemarginite.
Hristos, in aceasta lume nu i-a urat nici pe cei care-L rastigneau, ci S-a rugat pentru ei: „Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac” (Luca 23, 34).
Iubite frate crestine, poate ca nu ai fost la Golgota sa-L pironesti pe Hristos. Daca S-a rugat pentru cei ce L-au pironit, sa ai nadejde ca a curs o picatura de Sange pe Golgota si spre mantuirea ta. Sa n-o lasi sa cada pe stanca, ci in inima ta.
Fratii mei, cu ce credeti ca ar fi bine sa ne hranim inimile? Cu Sangele lui Hristos sau cu desertaciunile din viata aceasta pamanteasca, atat de felurite azi? Sa nu fie!
Lasii mor de mai multe ori, iar vitejii, o singura data. Hristos a murit o data, iar Lazar, de doua ori: intai in Betania, a doua oara in Cipru. Veti zice: Noi de cate ori murim? De cate ori cadem in grele pacate. Am ajuns sa traim in aceasta viata o moarte vie.
Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce cu moartea pe moarte ai calcat, calca si moartea cea vie a sufletelor noastre!
Iubiti credinciosi,
Hristos Domnul este desavarsit in existenta Sa ca Dumnezeu adevarat si Om adevarat, desavarsit in ascultare, in jertfa si in iubire.
De unde am putea sa luam Paine si lumina in aceasta viata, de la Cine, daca nu de la Hristos, Cel ce S-a jertfit din iubire pentru om?! Si-a dat viata Sa pentru noi si ne-a impartasit atunci, pe Cruce, cu fiecare picatura de Sange viata din viata Sa, ca noi sa dobandim viata vesnica pe care o pierduseram pe cararea pacatului.
Fratilor, Hristos ne-a invatat pe Golgota cum sa murim, cum sa rabdam, pe cine sa iubim si sa-i iubim chiar si pe vrajmasi. Cum sa murim?! Impacati cu semenii nostri. In mormant ne-a invatat cum sa inviem si ca giulgiurile in care vom fi inveliti vor ramane aici, neluand cu noi nimic. Ne-a mai invatat Hristos ca mormantul nu este casa vesniciei noastre, ci doar o poarta spre Imparatia iubirii lui Dumnezeu. Ne-a mai invatat Hristos sa nu ne fie teama atunci cand vor pune peste mormantul nostru o piatra grea, ca El va ridica acea piatra, cand va veni intru slava Sa, inconjurat de cetele ingeresti (cf. Matei 25, 31).
Iubiti frati, sa ramanem in nadejdea invierii noastre care isi are izvorul in Invierea lui Hristos Domnul. Cei care nu credeti in Inviere, sa stiti ca nu va veti putea ascunde intr-un mormant, sub o lespede grea de marmura; si pe aceea o va ridica Iisus Hristos. Nimeni nu se va putea ascunde de Invierea cea de obste. Sa ne chivernisim viata intru neadormita trezvie, traind in noi Evanghelia lui Hristos Cel Inviat.
Fratilor, semanati lumina din lumina Invierii lui Hristos si din a Lui Sfanta Evanghelie si sa pazim de orice intinare nevazutul din noi.
Iubite frate crestine, cand plangi cu lacrimi de pocainta, sa stii ca acestea inroureaza crinii cerului.
Hristos i-a spus talharului pe cruce ca nu Se va intoarce fara el in Rai si adevarat lucru este acesta. Si noua ne-a promis ca, de vom deveni fii ai luminii, si noua ne va deschide usa Raiului: „Cat aveti Lumina, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai luminii” (Ioan 12, 36). Sa nu punem la indoiala niciun cuvant din Evanghelia lui Hristos: „Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24, 35).
Fratilor, Sfantul Ioan Damaschin, in scrierile sale, ne indeamna fierbinte sa credem cu adevarat in invierea mortilor. „Invierea omului”, spune el, este „starea a doua a celui cazut”. Moartea este definita de Sfantul Ioan Damaschin ca „o despartire a sufletului de trup” si trage apoi o concluzie atat de logica, zicand ca „invierea omului este unirea sufletului cu trupul si a doua stare a omului”. Sufletul omului este nemuritor, trupul este muritor, dar Dumnezeu Care l-a creat pe om trup si suflet, vrea sa rasplateasca si trupului si sufletului pentru cele savarsite in aceasta viata.
Cat de mare este taina omului si cum Dumnezeu nu vrea sa o striveasca!
Frati crestini,
La Dumnezeu, puterea faptei Sale coincide cu vointa Sa, adica aceea de a-l chema pe om, asa cum l-a creat, la Nunta Mielului Hristos. Sufletele se vor uni cu trupurile, „iar acestea vor fi nestricacioase, ca s-au dezbracat de stricaciune”, dupa cum ne spune Sfantul Ioan Damaschin.
Iata inca un motiv de bucurie la acest Praznic Dumnezeiesc al Invierii Domnului: si noi vom invia si sa ne fie spre bucuria vesnica.
Dupa Inviere, Hristos i-a intampinat de mai multe ori pe Sfintii Sai Apostoli si Ucenici cu aceste cuvinte: „Pace voua!” (Ioan 20, 19).
Doamne, Iisuse Hristoase, la acest Praznic al Invierii Tale, asteptam sa ne intampini si pe noi pacatosii cu aceste cuvinte sfinte: „Pace va las voua, pacea Mea o dau voua” (Ioan 14, 27), dandu-ne pacea Ta adevarata noua si tuturor celor ce credem in Sfanta Ta Inviere!
Iubitilor, ramaneti in pacea, in dragostea si in dreptatea lui Hristos Cel Inviat!
Hristos a inviat!
† Ioan
al Banatului
