Moartea timpurie a uneia dintre cele mai experimentate grefiere din Palatul Dicasterial, pensionata recent de la Curtea de Apel Timisoara, a starnit multa revolta si compasiune printre magistratii banateni. Carmen Mihalcea, care suferea de o boala greu de diagnosticat, a murit intr-un spital din cauza tratamentelor pe incercate administrate de medici. Nu a mai apucat sa se bucure de pensie decat trei luni.
Cuprinsa de revolta, vicepresedinta Tribunalului Timis, Adriana Stoicescu, acuza indolenta unora dintre oamenii in halate albe, intr-un autentic necrolog publicat pe pagina sa de Facebook.
„Sper sa ma ierte ca nu am intervenit mai din timp, ca nu i-am ignorat protestele si ca nu am bagat-o cu forta in masina ca sa o duc departe de medicina romaneasca, ce transforma drumul bolii intr-o Golgota cu un singur final posibil”, spune Adriana Stoicescu, indurerata dupa pierderea unei persoane dragi, cu care a impartasit vestile bune si cele mai putin bune, in ultimii ani.
Suparata pe medicii care bajbaie diagnosticele, Adriana Stoicescu vorbeste despre „eroii in halate albe”, care, uneori, sunt „erori in halate albe”, sugerand, aproape explicit, ca grefiera s-ar fi stins in urma unui act de malpraxis.
„A murit un grefier. Si ce daca? A murit pe un pat de spital, dupa o serie de diagnostice bajbaite, cu tratamente pe incercate, caci, uneori, eroii in halate albe sunt doar erori in halate albe.
La fel cum moare Romania, un trup firav pe un pat de spital, cu o saltea murdara. Un spital ce se prabuseste, colcaind de bacterii, cu tevi ruginite prin care nu curge apa ci doar indiferenta. Romania moare tratata de cancer cu alifie de prostie, de oameni care se fac ca trateaza, numai pentru bani.
Moare cu taxele platite la zi, asigurare perfecta pentru chin, caci numai cinismul poate numi “de sanatate” asigurarile pe care le platim luna de luna ca sa primim moarte la pachet. In final, daca mai poate fi salvata, Romania va muri, totusi, de foame, caci pufuletii si parizerul nu te ajuta prea mult sa supravietuiesti.
A murit un grefier. Si ce daca? S-a bucurat de pensie vreo trei luni. Daca nu stiti, din momentul emiterii deciziei de pensionare pana la prima pensie trec cel putin trei luni, timp in care nenorocitul poate muri linistit de foame. Atat dureaza pana cand sclavul util, adica salariatul, este trecut in registrul sclavilor inutili, adica pensionarii. Caci actele trebuie trimise la “centru” si probabil sunt transportate cu postalionul….
Statul este ocupat sa priveasca cu ingrijorare si preocupare soarta pitigoilor cu coada albastra sau daca Greta nu are cumva probleme cu acneea sau are nevoie de aparat dentar. Pensionarii, da-i dracului.
A murit un grefier. Si ce daca? Sunt sute care asteapta sa ii ia locul.
Carmen Mihalcea a fost o tipa desteapta si haioasa. Sper sa si gaseasca in sfarsit linistea. Sa isi reintalneasca tatal si sa caute impreuna un coltisor in rai unde sa traga o pipa. Sa isi faca o cafea buna si sa imi citeasca postarile, suparata ca nu mai poate pune la punct papagalii analfabeti care ma jignesc. Sper sa ma ierte ca nu am intervenit mai din timp, ca nu i-am ignorat protestele si ca nu am bagat-o cu forta in masina ca sa o duc departe de medicina romaneasca, ce transforma drumul bolii intr-o Golgota cu un singur final posibil.
A mai murit un grefier. Ei, si?” (G.I.)
