Devenit cetatean de onoare al comunei natale Secusigiu, din judetul Arad, dar aproape uitat de edilii Timisoarei, oras unde a ridicat o biserica, preotul pensionar Ioan Branzei mai vine, din cand in cand, sa le vorbeasca credinciosilor care se roaga la Biserica Martirilor.
Oamenii il asculta vorbele cu aceeasi evlavie ca in perioada in care Ioan Branzei, in calitate de preot paroh al Bisericii Martirilor, batea la usile guvernului sau a oamenilor cu bani, inclusiv a lui Gigi Becali, pentru a obtine fondurile necesare terminarii lacasului de cult dedicat martirilor Timisoarei.
Dupa ani si ani in care si-a exersat harul preotiei chiar si in subsolul Bisericii Martirilor, unde si-a amenjat primul altar, preotul Ioan Branzei s-a pensionat si s-a retras la casa sa din Sanmihaiul Roman. In linistea de la marginea Timisoarei, a reusit sa scrie o carte – Terra Sancta -, pe care a lansat-o anul trecut.
Intrucat, intr-o parte a constiintei publice, persista inca o prejudecata – cea de “impostor al Revolutiei” -, care blocheaza eventualele initiative privind recompensarea lui Ioan Branzei, pentru zbaterea sa continua care a insotit ridicarea Bisericii Martirilor, cu titlul de Cetatean de onoare al Timisoarei, reluam un interviu realizat in urma cu mai multi ani, in care preotul, efectiv, se spovedeste in fata presei.
— Cum a fost posibila includerea dvs. printre cei considerati impostori ai Revolutiei din Decembrie ’89?
— Am fost surprins sa citesc intr-un ziar ca preotul Branzei ar fi fost un impostor al Revolutiei. Eu, atunci, nu am raspuns decat glasului constiintei mele. Nu am nimic nici cu fostii membri de partid, nici cu partidele actuale. Eu, preotul Branzei, am inteles, dupa cuvantul Scripturii, sa dau Cezarului ce este al Cezarului. In Decembrie 1989, am actionat din proprie initiativa, pentru ca am considerat ca, niciodata, constiinta nu poate fi manipulata. In 20 decembrie am deschis biserica din Lovrin pentru libertate, pentru demnitate. Acum, Biserica Martirilor, unde se afla urna cu cenusa martirilor, a fost ridicata si prin modesta mea contributie. Am facut apel la toate partidele, dar nu am fost ajutat decat de PSD. Motivele nu le cunosc nici eu. Fac apel si acum la toate partidele, din opozitie si de la putere, sa ma ajute sa o terminam. Sa fie un simbol al luptei pentru libertate si demnitate nationala. In baza acestei demnitati, fara a acuza pe cineva, vreau sa spun capreotul Branzei a fost doar preot, nu impostor. Nu am a-mi reprosa absolut nimic, pentru ca eu nu mi-am invatat credinciosii sa voteze un partid anume. “Vox populi, vox dei” – vointa poporului este vointa lui Dumnezeu. Bazat pe acest principiu, va declar ca eu, preotul Branzei, voi respecta orice partid pe care poporul il alege.
— Ati fost surprins cand ati aflat ca sunteti inclus pe lista revolutionarilor care vor primi cate un hectar de pamant la Giroc?
— Sincer, am fost surprins sa aflu ca ma regasesc pe lista celor ce vor primi pamant in baza Legii 42, pentru ca eu nu am cerut drepturi. Daca drepturile acestea vor fi materializate, o parte din ele le voi da Bisericii Martirilor, iar o parte imi vor ramane mie, sa le donez celor ce ma fac impostor. Ma doare ca revolutionarii sunt balacariti in toate felurile. Vreau sa stiu daca oamenii care ne acuza azi au fost in balconul Operei, daca au fost alaturi de mine in Decembrie ’89. Si iau ca martor parohia Lovrin, care este formata din peste 1.000 de familii. Va rog, fostii mei pastoriti, sa spuneti daca sunt un impostor! Nu dau pe nimeni in judecata pentru ca sunt preot, dar am speranta ca pe toti detractorii mei ii va judeca Dumnezeu.
— Vorbeati, nu demult, despre o asa-zisa dictatura a presei. Ce inseamna acest lucru si cum se materializeaza?
— Nu toata presa este in aceasta situatie! Fac o precizare: sunt ziaristi cinstiti, incorporati intr-un fel sau altul de actiuni. Stiu care este lupta acum intre putere si cei care vor veni la putere, dar eu, preotul Branzei, nu am cu nimeni nimic, si nici nu am avut ceva. Nu am acuzat pe nimeni. Am fost impotriva dictaturii, de aceea nici dictatura presei nu o suport. Mie nu poti sa-mi manipulezi constiinta. Scrieti, domnilor, adevarul! Fiecare este liber sa-si spuna punctul de vedere, dar sa nu ma faca pe mine impostor sau mai stiu eu cum! Biserica s-a implicat pana acum cateva luni in politica. Sfantul Sinod, pe care-l respect, a luat hotararea ca biserica sanu se mai implice in politica. Am respectat aceasta hotarare si o voi respecta. Nu apar pe nimeni, poporul va alege. Eu, insa, multumesc celor ce ma ajuta, indiferent de culoarea politica. Biserica Martirilor nu este a mea, nu este a noastra, este a urmasilor urmasilor nostri, parafrazandu-l pe ctitorul bisericii, domnitorul Moldovei, Stefan cel Mare.
— Considerati ca revolutionarii merita toate facilitatile si drepturile prevazute de Legea 42 si celelalte acte normative reparatorii?
— Cred ca sunt prea generoase. Cred ca sunt generoase, dar nu noi le-am cerut. Noi am cerut sa ni se acorde niste drepturi. Pentru mine ar fi prea generoase, dar pentru altii, care nu au ce manca, pentru altii care sunt confruntati cu atatea probleme, eu cred ca sunt binevenite. Si nu noi am hotarat. Noi am cerut sa ni se recunoasca niste drepturi. Nu materiale. Si nu cred ca se cramponeaza cineva dintre noi de hectarul de pamant, de nu stiu ce zeci de mii de euro, asa cum am auzit ca se vorbeste. Si vreti sa va spun ceva? Eu cred ca nici nu-l vom primi…
— Toata aceasta tevatura in jurul subiectului poate fi transformata intr-un autentic razboi al pamantului?
— Ce razboi? Burlacu a spus un lucru foarte clar: s-a cazut de acord cu primarul din Giroc ca sa se acorde nu stiu cate hectare de pamant. Nu fac patru sute de mii de euro. Parerea mea este, daca li se da acest pamant, sa li se dea, dar sa li se interzicasa-l vanda, sa-l instraineze. Cine-l vinde, nu-l primeste! Sa aiba sa-si faca o casuta acolo, daca poate, sa-si castige o paine. Stiti cine a fost in Decembrie impotriva lui Ceausescu? Nu protipendada culturii romanesti… Au fost necajitii! Daca ei nu merita sa fie recunoscuti, atunci, iertati-ma!, consider ca o parte dintre urmasii comunistilor de altadata fac un razboi impotriva noastra. Eu nu am fost nici securist, nici turnator, am fost un preot care a facut o biserica in Lovrin si am vrut sa fac o biserica in memoria Revolutiei din Decembrie. Si in ceea ce ma priveste, simpatiile mele fata de presedintele Romaniei, fata de prim-ministru, sunt ale mele, am si eu dreptul la asta, pentru asta am luptat, sa spun ce simt: “Da domnule, eu sunt cu Iliescu, cu Nastase, cu Ciuhandu, sunt cu Puterea!”. Nu-mi este teama sa recunosc. Daca altora nu le este teama sa-i faca sarlatani, nici mie nu-mi este teama sa spun ca sunt oamenii care m-au ajutat sa fac biserica aceasta. Acestea sunt motivele pentru care ii respect si-i voi respecta de acum incolo.
— Daca ar fi sa va faceti o introspectie, care ar fi concluzia? In mod meritat ati aparut pe lista celor care vor primi pamant la Giroc?
— Eu, da! Nu-mi voi umple buzunarele. Eu am fost un om mediu si mediu voi ramane. Dar consider ca este dreptul celor care meritade a fi cinstiti. Iar, daca eu sunt un impostor, cei care spun asta trebuie sa si dovedeasca. Nu acuz pe nimeni, voi fi intotdeauna subordonat puterii bisericesti, Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe si puterii natiunii mele. Eu nu sunt un rebel, am fost rebel doar impotriva dictaturii. Impotriva democratiei nu voi putea fi rebel niciodata. In concluzie, vreau sa stie opinia publica din Timisoara ca si eu, preotul Branzei, am dreptul la opinie, asa cum altii nu simpatizeaza cu puterea, eu o declar public ca simpatizez cu puterea, oricare ar fi acea putere. Il apreciez pe presedintele Ion Iliescu, pentru ca m-a ajutat sa ridic Biserica Martirilor si sper ca ma va ajuta in continuare sa o termin. Daca am gresit, Dumnezeu ma va judeca, nu altii care, subiectivi fiind, vin sa faca pseudojudecati de valoare… (Gh. Ilas)
