Sotia procurorului care s-a sinucis la Timisoara, Mihaela Schiffbeck (foto), a fost – timp de mai multi ani – psihologul politistilor din Timis si, de-a lungul carierei, a convins zeci de persoane sa renunte la gandul de a-si curma viata.
Negocierile cu sinucigasii s-au finalizat, de fiecare data, cu salvarea de vieti, success profesional care, din nefericire, nu s-a mai repetat si in cel mai important caz al carierei, cel al partenerului sau de viata.
Tamas Schiffbeck, fostul procuror sef al DNA Timisoara, a decedat, vineri dimineata, dupa ce s-a aruncat in gol de la etajul VI al cladirii in care se afla sediul parchetului anticoruptie din capitala Banatului.
Intr-o discutie purtata, in urma cu cativa ani, cu Mihaela Schiffbeck, am aflat opinia sa despre persoanele care aleg sa se sinucida, totodata prezentandu-ni-se si cel mai dificil caz din lista negocierilor cu persoanele care doreau sa-si curme viata.
Domnia sa spunea, atunci, ca in spatele fiecarui gest sinucigas se afla, cel mai probabil, o labilitate de ordin psihic.
A ajuns la aceasta concluzie dupa ce, de-a lungul anilor, a indeplinit rolul de negociator in majoritatea cazurilor de amenintare cu sinuciderea cu care s-au confruntat politistii timisoreni, reusind de fiecare data sa-i convinga pe potentialii sinucigasi sa renunte la gestul funest.
Unul dintre cele mai dificile cazuri rezolvate de Mihaela Schiffbeck de-a lungul anilor s-a petrecut in august 2004, cand un student de la Facultatea de Stiinte Economice s-a urcat pe schelele montate in catedrala ortodoxa din Mehala, la peste 30 de metri, de unde intentiona sa se arunce in gol. Dupa patru ore de negocieri, tanarul in varsta de doar 19 ani, din Orastie, a fost convins sa coboare si sa accepte ingrijirile medicale de specialitate.
“Niciodata cand ajungi la locul unei potentiale sinucideri nu stii daca va fi bine sau rau. Atunci, in biserica din Mehala, din cauza intunericului, a franturilor de mesaj si a schelelor care se clatinau continuu, cred ca a fost cel mai greu caz de care m-am ocupat vreodata.
Daca nu ajungeam la timp, era posibil ca tanarul sa se arunce. In asemenea momente iti trebuie mult calm si stapanire de sine, dar si sa reactionezi la fiecare miscare a celui in cauza.
Absolut totul trebuie valorificat, gest sau cuvant, pentru a crea acea punte, de la suflet la suflet. Dialogul a pornit de la ceva foarte negativist – striga la mine, am auzit chiar si cuvinte obscene -, ca in final sa ajungem la un dialog pasnic”, ne-a relatat psihologul politistilor din Timis.
“Tentatia sinuciderii poate fi declansata de mai multi factori. Poate fi o labilitate emotionala – depresie, schizofrenie – aparuta pe fondul cautarii sensului vietii si negasirii lui. La tineri, apare varsta cand trebuie sa iei decizii, sa incepi sa desparti binele de rau, sa te disociezi de familie, sa fii pe propriile picioare.
In cele mai multe cazuri, la sinucigasi exista antecedente. Amenintari sau confesiuni. Cei care au cunostinta de asemenea tendinte la persoane apropiate, este bine sa anunte un medic.
Pentru parinti, este recomandabil sa nu astepte varsta majoratului pentru o comunicare autentica cu propriul copil. Sa inceapa acest lucru de la varste mai mici. Nu trebuie sa-l manipuleze, ci sa-i obtina acordul pentru orice”, a mai adaugat psihologul Politiei Timis, spunand ca saracia si greutatile vietii nu pot fi motive de sinucidere, ci doar coroborate cu altele. (G.I.)
