Dupa ce, nu cu mult timp in urma, a dezvaluit ca a fost haituita si vanata de un procuror anticoruptie, caruia, de altfel, i-a facut si plangere la CSM, presedinta Tribunalului Timis, Adriana Stoicescu, continua sa atace DNA, dar si procedurile de accedere in aceasta unitate specializata a Ministerului Public.
“Se ajunge la situatia in care un judecator cu grad de Curte de Apel, cu vechime de 10-15 ani, care a promovat cel putin trei astfel de examene, are in sala de judecata un procuror de la un Parchet de pe langa Judecatorie, cu gradul si salarizarea aferenta Parchetului de pe langa ICCJ, reprezentand structura specializata teritoriala. Acelasi procuror din structura teritoriala, cu experienta si vechime de parchet local, il poate cerceta oricand pe judecatorul de curte de apel, in fata caruia sta”, reclama Adriana Stoicescu intr-un amplu text postat pe Facebook.
De altfel, opiniile Adrianei Stoicescu referitoare la justitia din Romania intra, treptat, in firescul retelelor de socializare, in acest fel magistratul de la Timisoara alaturandu-se Danei Garbovan, de la Curtea de Apel Cluj, sau lui Cristi Danilet, de la Tribunalul Cluj. Publicam integral textul Adrianei Stoicescu, tocmai pentru ca se devoaleaza disputele din interiorul justitiei, nu doar cele dintre magistrati, ci si ingerintele politicienilor.
“In patria celui „degraba varsatoriu de sange”, in care justitia a devenit un adevarat camp de lupta, discursul public nu face vorbire despre autorii solutiilor legislative paguboase, care au determinat, in fapt, aceasta criza din justitie.
Decidentii politici au transformat numirile procurorilor sefi intr-un troc meschin, urmarindu-si propriile interese, atat pe plan extern cat si intern.
Devenita un veritabil „cec in alb”, menit sa ii legitimizeze in cancelariile occidentale, lupta anticoruptie a fost golita de continut, fiind folosita, cu obstinatie, ca slogan electoral.
Implicarea factorului politic a condus, indirect, la incalcarea principiilor fundamentale ale statului de drept, ale democratiei si ale justitiei independente, la afectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.
Cei care au permis imixtiunea altor institutii in activitatea organelor de urmarire penala sau au girat transformarea instantelor de judecata in, de-acum, hulitul „camp tactic”, au contribuit, la randul lor, la decredibilizarea justitiei in ansamblul ei, cu efecte negative inca greu de cuantificat pe termen mediu si lung.
Sub pretextul dorintei de a accelera si eficientiza lupta anticoruptie s-au creat premisele unei evidente discriminari, din punctul de vedere al carierelor, atat intre judecatori si procurori, cat si in interiorul corpului profesional al procurorilor.
Dihotomia procurori obisnuiti/procurori din structuri specializate s-a manifestat atat in ceea ce priveste conditiile de promovare in functii de executie cat si in functiile de conducere. Astfel, judecatorii, dar si procurorii din cadrul parchetelor „obisnuite”, pentru a accede la instanta, respectiv la parchetul superior, sunt supusi unor examinari draconice, la care, de cele mai multe ori, prima medie „sub linie” este de 9,80. Pe de alta parte, procurorii care doresc sa acceada in structurile specializate sunt supusi unui simplu interviu, organizat in conditii lipsite de transparenta si avand la baza criterii ce nu pot fi analizate si verificate obiectiv.
In timp ce numirile in functii de conducere, atat in cazul judecatorilor cat si in cazul procurorilor, se realizeaza in baza unui concurs, ce se deruleaza pe parcursul a trei luni, cu interviu si testare psihologica, sustinerea unui proiect de management si testarea cunoștințelor de management, procurorii sef din structurile specializate sunt numiti in baza unui interviu.
Solutia pentru scoaterea acestor functii din zona lipsei de transparenta este una legislativa si consta in ocuparea prin concurs a tuturor functiilor de executie si de conducere din cadrul parchetelor si structurilor specializate deopotriva, cu exceptia numirii Procurorului General.
E momentul sa ne amintim ca activitatea Ministerului Public nu se rezuma la lupta impotriva coruptiei. Inseamna, printre altele, si lupta impotriva structurilor de crima organizata si terorism. Instrumentand dosare de anvergura, cu resurse materiale si umane deseori limitate, colegii din DIICOT muncesc la fel de mult si de bine, in domeniul lor de competenta, fara ca rezultatele lor sa fie apreciate la justa lor valoare. Inseamna si procurorii din Parchetele locale, cu un volum si ritm de munca infernale, amintiti doar in bilanturile triumfaliste.
Munca tuturor procurorilor onesti si profesionisti trebuie valorizata si respectata in egala masura, pentru ca o justitie adevarata are nevoie deopotriva de judecatori si procurori independenti si responsabili.
Din alta perspectiva, situatia de-a dreptul halucinanta din cadrul Inspectiei Judiciare constituie ea insasi un veritabil atac la independenta justitiei.
Subminarea autoritatii Inspectorilor sef, tentativele de modificare a Regulamentului de functionare a Inspectiei Judiciare fara o dezbatere in interiorul sistemului judiciar ori amenintarile cu dosare penale la adresa inspectorilor sunt elemente de natura a destabiliza intregul sistem judiciar.
Solutia legislativa a plasarii Inspectiei Judiciare in zona independentei si autonomiei totale, fata de orice alt organism, este singura masura care poate preveni acest gen de derapaje.
Lupta anticoruptie trebuie sa fie recredibilizata, in primul rand, de cei care au obligatia de a asigura independenta sistemului judiciar in ansamblul sau.
Trebuie sa intelegem ca Romania, un stat de drept inca fragil, are nevoie de mecanisme anticoruptie eficiente, de proceduri corecte, dar si de garantii solide de respectare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.
Lupta anticoruptie nu poate fi conceputa decat in cadrul unui stat de drept puternic, bazat pe o justitie independenta, pe respectarea principiilor de drept si a regulilor democratice; altfel, devine o forma fara fond.
Iar pe viitor, daca vom mai fi tentati sa mitizam institutii sau sa conferim atribute mesianice unor lideri vremelnici, ar trebui sa ne amintim ca „puterea corupe, iar puterea absoluta corupe absolut”, a scris Adriana Stoicescu. (V.E.)
