Cafeneau Bookfest a gazduit, in 29 martie, de la ora 18, dialogul purtat de scriitorul Robert Serban cu vedeta serii, Rasvan Popescu, cu ocazia lansarii volumului sau de poeme narative „Antiage”.
In asteptarea poetului, locasul destinat acestui eveniment nu doar ca incepuse a-si umple scaunele pregatite pentru spectatori, dar si locurile libere chiar, daca insemna a se sta in picioare. Pentru un moment se auzeau doar zumzete, fasaieli si blitzurile “girafelor” de montaj audio-video.
Robert Serban, moderatorul, sparge linistea care se lasase pentru o secunda: „In dreapta mea avem un scriitor pe care, fara sa o spuna, il invidiaza majoritatea scriitorilor romani.”, spune aceasta ferm si cu un zambet larg.
Continua gesticuland: „Visul oricarui scriitor este ca dupa cartile sale sa se faca filme. Un film trage dupa sine cartea, inseamna consacrarea. Imaginati-va ca domnul Rasvan Popescu are sansa sa se fi facut dupa cartile domniiei sale sapte filme. Deci ca in filme – sapte dintr-o lovitura.”.
Un suras apare, iar introducerea continua: „Una dintre complimentele pe care i le poti aduce unui literar este ca scrie cinematografic, ca scrie vizual, ca scrie de asa natura ca cititorul vede scenele”, declara Robert Serban accentuand fiecare propozitie in parte, „ca poate urmari personajele de parca ar avea o camera de filmat si ar filma in timp ce merge”, adauga acesta uitandu-se cu admiratie catre Rasvan Popescu.
„Din cand in cand scrie poezie – inseamna ca e un autor care lucreaza cu esenta, poezia asta inseamna esentializarea limbajului si um pic de perspectiva asupra lumii.”, spune Robert Popescu, reliefand ideea ca si volumul lansat astazi are la baza un subiect esential pentru oameni: timpul si curgerea sa prea rapida.
Prima intrebare este lansata catre Rasvan Popescu cu o voce entuziasmata, cuvintele curgand cu viteza unei cascade: “Daca arta, scrisul, poate functiona ca terapie impotriva a ceva, ca un spatiu de fuga, ca spatiu-ascunzatoare, ca spatiu in care tu insuti te ascunzi si poti sa te protejezi?”.
Scriitorul raspunde indraznet, sigur pe sine, cu o voce calda: „Scrisul te protejeaza de ce este rau in lume, de ce este in jurul tau pentru ca te poti raporta la ele. Eu am copilarit la tara. Mi se parea ca este o lume ideala. Dupa aceea am descoperit eu ca acolo era un fel de bula care te proteja si nimeni nu iti cere lucruri sa te depaseasca. Esti intr-o lume in care poti sa capacitezi oamenii. De aceea m-am si indreptat si catre mai penetrante – cum e televiziunea, filmul tocmai ca sa pot impartasii idei cu cat mai multa lume. A scrie este si un fel de scut fata de tot ce te inconjoara. Eu am lucrat pentru BBC – fight back, nu trebuie sa suporti.”
Discutia continua, Robert Serban preluand stafeta: „Cartea este impartita in patru capitole. Al treilea capitol este dedicat maladiei”, urmand apoi a pasa o alta intrebare puternica: „Ce inseamna boala pentru un scriitor? Cat de adevarate sunt textele pe care cineva le scrie cand se afla in aceasta ipostaza?”.
Rasvan Popescu surade si raspunde, apoi, cursiv, oferind o perspectiva dura, dar adevarata: „Aici eu vorbesc de bolile de pauza – la care ajungem toti daca nu ne oprim pe parcurs. Lucruri care se regasesc in aceasta tema principala, a timpului care trece si care ne duce cu el, care nu poate fi oprit, doar valorificat, poti sa faci ceva cu el pentru ca oricum trece si te trage din aproape in aproape la fund”.
Autorul ne incanta urechile cu recitarea unui poem al sau din volumul „Antiage”, anume „Atelier”.
Citirea se face cu mici pauze de efect, cu o voce calda, dar ferma si cu tonuri schimbatoare in functie de micile linii de dialog. Cuvintele prind aripi, intrucat „fara vocea autorului textul nu poate sa zboare”, asa cum spune si Robert Serban.
Evenimentul se incheie cu dezvaluirea urmatoarele sale scrieri: „M-am apucat de trei proiecte in paralele. Sper sa iasa anul acesta unul sau doua. Scriu editoriale care puse una langa alta, ca un mozaic, ar trebui sa iasa un portret de tara. Ar fi un fel de Romania la rascruce, dar nu am un titlu definitiv. Sa scot acest volum de publicistica si in paralel sper sa apuc sa filmez un film in acest an, in care partea mea este scenaristica si care sa fie o poveste de dragoste. Cam astea sunt preocuparile mele”, dezvaluie Rasvan Popescu, zambind… (Ana Maria Brehui)
