Celebrul scriitor ucrainean Andrei Kurkov a fost prezent miercuri, 19 martie, la Timisoara pentru o dezbatere alaturi de poetul si prozatorul Radu Vancu, despre rolul literaturii in perioada razboiului si despre modul in care istoria si cultura contribuie la formarea identitatii unei natiuni.
Evenimentul a adunat studenti, profesori si iubitori de literatura, iar discutia a fost bazata pe teme legate de conflictul ruso-ucrainean si efectele asupra societatii.
In centrul discutiei s-a aflat intrebarea: „Poate literatura sa salveze o tara?”. Kurkov a explicat ca, in vremuri de criza, oamenii se intorc la literatura si istorie pentru a intelege mai bine propria identitate.
De asemenea, acesta a povestit publicului momentul invaziei ruse din februarie 2022 si clipele devastatoare pe care le-au trait oamenii din Ucraina.
,,Toata Ucraina a fost bombardata cu rachete. Eu si sotia mea ne-am trezit in Kiev, la 5 dimineata, din cauza exploziilor. Daca traiesti intr-o capitala europeana, intr-un oras cu 3-4 milioane de oameni, un oras cu o istorie de 1.540 de ani, si dintr-o data auzi explozii reale, iti dai seama ca nu mai este vorba doar de escaladarea conflictului din Donbas. A sunat ca inceputul celui de-Al Treilea Razboi Mondial.
Armata ucraineana nu era pregatita pentru asta, pentru ca presedintele Zelenski repeta in fiecare zi ca nu va fi razboi, ca Putin doar santajeaza Ucraina. In prima zi, jumatate din populatia Ucrainei a incercat sa fuga spre vest. Drumurile erau blocate. Eu si sotia mea am plecat in a doua zi spre Transcarpatia.
Chiar si atunci, blocajele de trafic aveau 50-70 km lungime. Tara era in stare de soc. In acelasi timp, mii de voluntari, tineri si mai putin tineri, mergeau spre est pentru a apara Ucraina, fara sa aiba arme. Ucrainenii din diaspora se intorceau acasa sa lupte. A fost o miscare contradictorie: unii fugeau de razboi, altii mergeau direct spre el”, a declarat scriitorul.
Un alt subiect important a fost si contrastul dintre mentalitatea ucraineana si cea rusa.
„Rusia a fost mereu un stat centralizat, cu un lider puternic, in timp ce Ucraina a avut mereu o tendinta spre independenta si o lipsa de incredere in lideri. De aceea, un regim dictatorial in Ucraina este imposibil”, a spus acesta.
In primele sase luni ale razboiului, soldatii ucrainieni, pe langa lupta, inregistrau videoclipuri amuzante pentru civili, pentru a-i motiva, insa, cateva luni mai tarziu, aceste videoclipuri au disparut. Nu mai existau glume, pentru ca soldatii erau deja epuizati.
Kurkov a explicat ca literatura si istoria au devenit importante pentru ucraineni dupa invazie. A mai mentionat ca volumele de non-fictiune despre istoria Ucrainei au devenit extrem de populare, mai ales cele ale istoricului Serhii Plokhy.
„Cei care au mers sa apere frontul si-au dat seama ca nu cunosc suficient istoria tarii lor. Si au inceput sa citeasca. Aceste carti au devenit esentiale. Daca iti aperi tara si iti risti viata, vrei sa stii de ce o faci.
Istoria iti poate da mandrie, curiozitate sau chiar tristete. In vremuri de razboi, poezia devine foarte importanta. Este scurta, emotionala si poate fi citita rapid intre lupte. In 2015, am calatorit cu poetul Serhii Jadan pe linia frontului. Soldatii ascultau poeziile si multi dintre ei plangeau. Era ca o reincarcare emotionala esentiala pentru cei epuizati” , a precizat scriitorul.
Cat despre importanta literaturii in momentele grele prin care inca trec soldatii din Ucraina, Andrei Kurkov a marturisit ca sunt soldati care scriu poezie in stil japonez si pe care le trimit acestuia.
,,Cu un simt al umorului, ironie, pentru ca ai nevoie de un fel de sprijin intern”, a mai spus el. (Laura Ilioiu)
