IPS IOAN, Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Timisoarei si Mitropolit al Banatului
Iubitului nostru cler, cinului monahal si drept-credinciosilor crestini, har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal, iar de la noi, parinteasca binecuvantare.
„Iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, ca vi S-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David. ”
(Luca 2,10-11)
Iubiti frati si surori in Domnul,
Dam Slava Bunului Dumnezeu Care ne-a invrednicit sa ajungem in pace la acest Mare Praznic al bucuriei: Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos.
Azi, ne spune si noua, ca odinioara pastorilor din Ierusalim, ingerul Domnului: „Iata va binevestesc bucurie mare” (Luca 2,10). Nu fiti tristi astazi, ci impartasiti-va din bucuria adusa de Sus, de ingerul Domnului.
Bucuria Nasterii lui Hristos Domnul s-a impartasit credinciosilor in Biserica lui Hristos de peste doua milenii. Sa ne umplem azi inimile de aceasta bucurie, sa ne alaturam pastorilor si impreuna cu ei sa mergem si sa-L aflam si sa ne inchinam Mantuitorului Hristos.
Sa mergem dupa inger si dupa pastori, dar sa nu va indoiti in credinta vazand ca nu ne conduc la un palat imparatesc, ci la Pestera de la marginea cetatii lui David: Betleem. Aici il vom gasi pe imparatul Hristos asezat pe cel mai modest tron: o iesle.
Ieslea a fost tronul lui Hristos cand a venit sa-Si ia inapoi imparatia pe care satan si ingerii lui voiau sa o stapaneasca si sa o duca in adancul intunericului.
Hristos a venit si pentru cei care sunt in suferinta. El n-a venit sa imparta lumea in cea a suferintei si in cea a bucuriei. O singura lume, aceea a bucuriei in Duhul Sfant.
Luati-va ortaci de drum spre imparatia lui Dumnezeu pe cei in suferinta. Nu uitati ca schiopul si orbul cunosc mai bine calea catre cer decat tine.
Iubiti fii duhovnicesti,
Va doresc la acest Sfant Praznic al Nasterii Domnului sa auziti la poarta cerului aceste cuvinte, pe care ni le-a spus odinioara Hristos: „ Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine ” (Matei25,34-36).
Doamne, cat ne-am departat de Tine! Rogu-Te, fie-Ti mila si nu uita de noi!
Dumnezeu, cand l-a creat pe om, l-a incununat cu cinste, dar omul nu a pastrat-o. A venit Hristos sa-l incununeze din nou pe om cu cinstea pe care i-a dat-o la creatie. Dumnezeu este incununat cu slava si pe om il doreste incununat cu cinste.
Doamne, ne-am pierdut cinstea, ajuta-ne s-o dobandim iar!
Fiti oameni cinstiti, ne spune Dumnezeu. De oameni cinstiti are atata nevoie azi societatea noastra.
Nu va fie frica, fratilor, sa iubiti si sa fiti cinstiti!
Fratilor,
Sa nu ramanem ancorati cu mintea in vremelnicie, ci in vesnicie. Sa nu ramanem legati de ceea ce este pamantesc, ci sa ne silim sa dobandim prin harul Duhului Sfant imparatia cea de Sus. Nu uitati ca nu puteti intra in imparatia cea de Sus singuri, fara fratii lui Hristos aflati in suferinta.
Sa nu-L cautam, fratilor, nici azi pe Fiul lui Dumnezeu in palate imparatesti, ci in lumea fratilor Sai, lumea celor smeriti, a celor credinciosi si in lumea suferintei.
Fara ingeri, pastorii nu L-ar fi gasit pe Hristos in pestera. Fara acea stea vie, magii nu L-ar fi aflat pe Hristos. Omul nu descopera singur, ci i se descopera, caci Dumnezeu este in intunericul cel luminos.
Hristos era foarte aproape de Irod, dar el nu L-a aflat. Hristos nu i S-a descoperit lui Irod, desi era langa el. Venea mereu la templu si nu L-a vazut. Nu cu ochii il vedem pe Dumnezeu, ci cu inima. Astazi, omul vede chiar si inima atomului si o parte din nemarginitul spatiu sideral, dar nu toti il vad pe Dumnezeu, Creatorul cerului si al pamantului. Este insa dramatic faptul ca nu ne gasim si nu ne vedem pe noi in mijlocul acestei minunate creatii a lui Dumnezeu.
Suntem absenti si cautam o alta lume, cea a pacatului, nu lumea bucuriei, cea adusa de ingeri si de Hristos Domnul.
O fi mai dulce lumea trista a pacatului si a urii, decat cea pe care ne-o descopera Hristos si ingerii Lui?!
Nu parasiti Bucuria cea gasita in pestera. Adevarul, Hristos, nu ni S-a descoperit undeva dincolo de infinit, ci intr-o pestera.
Hristos aduce infinitul langa noi, transcende timpul si spatiul. Hristos viaza intr-o lume fara timp, in care doreste sa ne duca si pe noi si sa ne treaca din timp in vesnicie. Omul, in Hristos si in vesnicie, nu mai moare.
Hristos biruie moartea si frange aripile timpului.
Timpul bate la portile vesniciei, dar aici el nu mai are acces. Timpul, in fata vesniciei se stinge, se frange. Vesnicia este casa lui Dumnezeu si in ea efemerul, relativitatea, nu pot intra.
Fratilor, sa ne plecam genunchii in fata ieslei din care Hristos Domnul imparateste lumea.
Sa ii aducem toata cinstea noastra Fecioarei Maria, care L-a primit si care a fost scara pe care a coborat Fiul lui Dumnezeu din inaltul cerului. Dumnezeu Tatal il incredinteaza unei firave Fecioare pe Fiul Sau la venirea in lume.
Iata cum Dumnezeu lucreaza prin Fecioara Maria la implinirea planului Sau din veac: restaurarea omului cazut.
Tot ce creeaza Dumnezeu este vesnic, ne spune si plapandul fir de iarba, care, toamna se ofileste si primavara iarasi inverzeste.
Dumnezeu este datator de viata, nu de moarte. intreaga creatie a lui Dumnezeu este vie. Si stanca are in ea o scanteie din nimbul vietii. Vedeti, nu pentru ingeri S-a intrupat Hristos, ci pentru om, pentru a-L ridica din robia mortii. Hristos vine in aceasta lume ca Prunc, adica a venit si pentru prunci si pentru parintii lor, pentru tot omul din lume.
inca mai curge timpul, ne mai duce pe aripile lui, doar sa ii spunem unde sa ne duca. Iata, timpul ia chip de rob al omului, il slujeste ca pe un stapan al sau. Cu ce vom rasplati timpului?! Cu viata noastra pamanteasca.
Binecuvantati timpul si nu-l blestemati.
Iubiti frati si surori in Domnul,
Fara ingeri si fara pastori nu L-am fi gasit pe Hristos, zicem noi in cugetul nostru, insa, inainte de a-L gasi noi pe Hristos, ne-a gasit El: „Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3,16).
Azi, cu mintea luminata si treaza prin harul lui Dumnezeu, ne intoarcem spre Cel ce din inaltime a venit sa ne caute pe noi si sa ne intoarca prin harul Sau in imparatia Sa cea dumnezeiasca.
in vesnicie timpul va fi o amintire neuitata de omul nascut si leganat de timp. Timpul ne-a fost a doua mama in aceasta viata pamanteasca.
Mama ne-a hranit de la pieptul sau pentru crestere, timpul ne-a hranit cu viata intru invesnicire.
Ne despartim de timp si pasim in vesnicia lui Dumnezeu. Aici doreste sa ne duca Cel ce S-a nascut azi in ieslea din Betleem. O Fecioara il aduce pe Hristos in timp, supunandu-se Lui, iar El ne duce in vesnicie.
lubitilor,
in Biserica lui Hristos au trait si traiesc oameni care au oprit timpul prin bunul simt, prin fapte bune si au tinut lumea sa nu se prabuseasca in necinste.
Timpul se masoara in fapte bune, nu in secunde.
Viata este o cale cu sens unic.
Credeti in iubire si o sa ajungeti pe aripile timpului la portile cerului.
Traim azi o prelungita iarna de neiubire, din care nu mai putem iesi fara Cel trimis de Tatal: Unicul sau Fiu, Domnul nostru Hsus Hristos. El este Cuvantul viu, Lumina vie, si prin El avem viata vesnica.
Domnul a venit sa ne duca intr-un ieri care n-a fost.
Hristos S-a intrupat din Fecioara Maria, venind cale lunga din inaltul cerului pana in Pestera Betleemului sa ne gaseasca pe mine si pe tine, cei cazuti intre talharii pacatului. Hristos m-a gasit. Eu ma caut in aceasta lume si nu ma gasesc si zic: Doamne, ce lung e drumul catre mine! De multe ori gasesc mai repede lumea si desfatarile ei, decat pe mine. Mai repede gasim o stea in indepartatul spatiu sideral, decat sa ne gasim pe noi si pe Hristos din noi.
O fi atat de tainic Hristos de nu-L gasim?! Biblia ne spune ca nu, caci S-a descoperit si pastorilor si inteleptilor magi.
Doamne, inca mai esti in pestera. Rogu-Te, lasa-ma sa Te aflu si eu!
O spune si Biblia si memoria comunitati umane, caci Hristos S-a nascut in cetatea lui David, Betleem. Omul il astepta pe Hristos, nu-si pierduse nadejdea ca va veni. Stiau si ingerii cazuti, care marturisesc zicand: „ Ce ai Tu cu noi, lisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti?”
9 (Matei 8, 29) Omul isi ancorase mintea dincolo, nu in finit, nu aici. Finitul il incatuseaza pe om, in finit omul se simte ca un canar intr-o colivie. Abia dincolo de infinit omul se simte liber, intors acasa, la Dumnezeu.
Traim azi inca durerea timpului si zicem: Ma dor anii care au trecut, ma doare ieri, ma doare azi, ma doare maine, ma doare clipa pe care am pierdut-o, cea in care am trait fara Hristos. Ma doare mintea ca nu am cautat lumina cea vie, ma dor aripile ca nu am zburat mai repede peste timp. (Mitropolia Banatului)
