Pe 25 decembrie, crestinii din intreaga lume sarbatoresc Nasterea Domnului. Colindele de bucurie, Sfanta Liturghie, cadourile frumos impachetate si mancarurile alese, sunt caracteristicile acestei sarbatori.
Craciunul este una dintre cele mai importante sarbatori din Romania, o perioada de bucurie, comuniune si reflectie spirituala. Aceasta sarbatoare, celebrata pe 25 decembrie, marcheaza nasterea Domnului Iisus Hristos si aduce cu sine o bogatie de traditii si obiceiuri pastrate din generatie in generatie.
Specifica sarbatorii este si Scena Nasterii Domnului. Nasterea Pruncului Iisus, reprezentata vizual de catre aceasta scena, are istoria sa unica. Cele mai multe personaje ale scenelor de Craciun sunt din Evangheliile lui Matei si Luca: Iisus, Maria, Iosif, ingerii, pastorii, magii. Exista insa si amanunte din Evangheliile apocrife, care vorbesc despre originile si vremurile lui Iisus.
Aceste istorii populare nu au fost niciodata recunoscute de Biserica, deoarece au fost scrise mai tarziu, cu cel putin 100 de ani dupa cele patru Evanghelii canonice. Unele dintre ele sunt insa foarte importante pentru istoria Nasterii Domnului.
Dintre acestea, “Protevangelium Jacobi”, scrisa in secolul al 3-lea, contine istorisiri despre copilaria lui Iisus, a Maicii Domnului etc. Astfel, relatarea Intrarii in Templu a Maicii Domnului se gaseste in aceasta carte. Apoi Evanghelia Mariei, o scriere apocrifa si mai tarzie, in care se vorbeste despre animalele care L-au incalzit pe Iisus in staulul vitelor.
Devotiunea pentru copilaria lui Iisus, asa cum este intalnita in lumea occidentala, a fost inspirata de Francisc de Assisi, in 1223, cand a cerut papei Honorius al III-lea permisiunea pentru o cinstire speciala a Pruncului Iisus. Primind permisiunea, Francisc a construit un staul intr-o pestera in afara orasului Assisi, folosind un bebelus de lemn, doua animale vii, pentru a vizualiza pentru crestini simplitatea nasterii lui Dumnezeu.
Astazi, Scena Nasterii Domnului a devenit prezenta in toate Bisericile din Occident, fiind un simbol teologic important al crestinatatii apusene.
Un alt obicei specific Caciunului este impodobirea bradului, care se pare ca isi trage originile de la popoarele germanice. Traditia s-a raspandit in restul Europei si apoi in toata lumea dupa Primul Razboi Mondial.
Intre podoabele bradului, bomboanele de pom, globurile si ghirlandele au devenit clasice. In varful pomului se pune un inger sau o stea, pentru a aminti ingerii, respectiv steaua care i-a calauzit pe cei trei magi. De regula, pomul de Craciun se impodobeste in ajun, pe 24 decembrie. Tot traditional, bradul ar trebui despodobit si scos din casa de Boboteaza, dar in general se pastreaza pana mai tarziu.
De notat ca, in traditia romaneasca, se impodobeste un brad si la nunti si la moartea tinerilor, obicei care exista inca din vremea dacilor. Bradul impodobit se numeste “Pomul vietii” si se regaseste ca motiv grafic in arta populara.
Craciunul este sarbatorit diferit in tarile lumii, dar peste tot exista cateva “straturi”: reuniunea familiala, sarbatoarea comunitara (colindele), cea public-edilitara (targurile, spectacolele dedicate, impodobirea localitatilor) si, peste toate, Vestea Minunata, sarbatoarea crestina a Nasterii Domnului.
In multiplele ei variante si in toate dimensiunile sale, sarbatoarea Craciunului este un moment unic al anului, asa dupa cum punctul sau de pornire a fost unic in istoria umanitatii, momentul in care “Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat din Duhul Sfant si de la Fecioara Maria, si S-a facut om”. Din acea clipa se masoara anii. Din acea clipa se masoara devenirea noastra. Din acea clipa se masoara totul, scrie ziarullumina, preluat de Agerpres. (I.P.)
