In fiecare an, la data de 17 martie, este sarbatorit Sfantul Patrick, cel mai cunoscut si venerat sfant al Irlandei, sarbatoare nationala a tarii. In Irlanda dar si in alte tari in care exista comunitati puternice de irlandezi, au loc procesiuni in cinstea Sfantului, care in timp au luat forma festivalurilor, paradelor si petrecerilor, iar timp de patru zile toti irlandezii din tara sunt liberi.
In cele ce urmeaza ne propunem sa prezentam semnificatia si simbolistica acestei zile, pe fondul minunilor savarsite de sfantul ocrotitor al insulei.
Astfel, ziua de 17 martie a devenit un moment de mare insemnatate pentru irlandezi, poate cea mai importanta zi a lor de peste an. Desi la origini aceasta a fost doar o sarbatoare catolica, in zilele noastre exista traditii care se extind asupra intregii culturi irlandeze, fiind sarbatorita cu mare fast si in Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii.
Daca initial, culoarea asociata Sfantului Patrick era albastrul, ulterior a inceput sa se foloseaca mai mult verdele, culoarea devenita simbol a Irlandei, iar obiceiul de a purta funde verzi si trifoi pentru sarbatoare dateaza inca din secolul al XVII-lea.
In secolul al IX-lea Sfantul Patrick era marcat, neoficial, pentru prima data, ca sarbatoare nationala, insa in calendarul catolic, sarbatoarea a fost inscrisa oficial abia in secolul al XVII-lea.
Primul cortegiu de sarbatorire a Sfantului Patrick, a avut loc nu in Irlanda, ci la Boston, in anul 1737, apoi a avut loc cel mai mare alai de sarbatoare, tot pe taram american, la New York, initiat in anul 1756 la localul Thistle Tavern.
In aceasta zi, conform traditiei incepute cu circa 150 de ani in urma de catre Victoria, stra-strabunica Reginei Elisabeta a II-a, regina ofera in fiecare an simbolicul buchet de trifoi (shamrock) regimentului ei irlandez – The Irish Guards, pentru a simboliza Sfanta Treime crestina propovaduita de Sfantul Patrick.
Parada de Saint Patrick’s Day este o traditie atat in Irlanda, cat si in strainatate, caci dupa marea foamete din secolul al XIX-lea, cauzata de lipsa cartofilor, un val de migranti a parasit Irlanda, iar parada de Saint Patrick’s Day a devenit modalitatea acestora de a-si manifesta identitatea.
In anul 1903, Ziua Sfantului Patrick a devenit oficial sarbatoare nationala a Irlandei, pentru ca abia in anii ’90 sa inceapa manifestarile de amploare denumite generic Festivalul Sfantului Patrick.
Cu toate ca sarbatoarea pica de regula in postul Pastelui, Biserica Catolica irlandeza permite consumul de carne in aceasta zi, astfel ca, dupa slujba de dimineata de la biserica, urmeaza marele ospat in onoarea patronului spiritual al tarii.
Festivalul include manifestari de amploare, toate avand ca punct de pornire culoarea verde: haine verzi, simbolul trifoiului etalat sub diferite forme, chiar si bere irlandeza – editie speciala, verde, iar la Chicago, oras american cu o importanta populatie de origine irlandeza – colorarea, cu ajutorul unei vopsele vegetale, in verde a principalului rau al orasului. Mai recent, durata festivalului a fost extinsa la patru zile, in acest an desfasurandu-se de joi 16 martie, pana duminica 19 martie.
Obiceiurile culinare presupun, pe langa consumul de bere, placinta traditionala cu stafide, iar sarbatoarea este insotita de mesaje adresate celor apropiati, felicitari, rugaciuni si urari traditionale irlandeze.
In anii recenti, manifestarile dedicate Sfantului Patrick au fost criticate, mai ales prin prisma asocierii festivitatilor cu consumul exagerat de alcool si cu comercializarea excesiva, care nu ar face decat sa intineze memoria Sfantului si patrimoniul cultural irlandez.
Cine a fost Sf. Patrick
Sfantul Patrick s-a nascut in secolul al IV-lea, in jurul anului 381, dupa unele surse in satul Bannaventa Berniae (astazi Banwell, in vestul Marii Britanii), iar conform altora, intr-un sat din Scotia, intr-o familie cu puternice radacini religioase, tatal sau, Calpornius, fiind functionar al Imperiului roman si diacon, iar bunicul sau, Potitus, slujind ca preot.
La implinirea varstei de 16 ani, Patrick a fost rapit de pirati, care dupa ce i-au ucis pe membrii familiei sale, l-au vandut ca sclav in Irlanda, unde trebuia sa pazeasca oile lui Micho pe muntele Slemish.
In conditiile unei astfel de vieti dominate de greutati, Patrick se dedica credintei in Hristos. In perioada in care s-a aflat in sclavie, Patrick a invatat limba irlandeza, lucru care avea sa ii fie de folos mai tarziu in misiunea pe care o va primi.
Dupa perioada de sase ani de robie, Patrick se perinda pe la mai multe manastiri din Galia, ajungand in cele din urma la Auxerre, unde a devenind ucenic al episcopului Gherman.
Viata sa avea sa fie schimbata total de o viziune care, cu ajutorul episcopului, l-a ajutat sa inteleaga ca era cel chemat sa-i intoarca pe irlandezi cu sufletul la Hristos, pana la acel moment acestia fiind adepti ai politeismului.
Astfel, Patrick este hirotonit diacon, iar mai apoi preot si episcop, in jurul anilor 422-432. Conform unor surse chiar Papa Celestin i-ar fi dat binecuvantarea pentru a-si duce la indeplinire misiunea.
Patrick ajunge astfel in tara sa natala, in tinutul Saul, alaturi de 24 de ucenici, dar initial este privit cu suspiciune, avand in vedere ca era considerat o persoana fara o educatie temeinica si fara aptitudini intelectuale dovedite.
El nu era la acel moment singurul misionar care propovaduia cuvantul Evangheliei, insa avea sa exercite cea mai mare influenta asupra poporului irlandez, motiv pentru care a ramas cunoscut drept „Iluminatorul Irlandei”.
Aici infiinteaza o manastire si la scurta vreme realizeaza prima minune: un comandant al irlandezilor, Dichu, a intentionat sa il ucida pe Patrick, insa a ramas intepenit, alinarea sa venind doar in momentul in care si-a marturisit credinta pentru Hristos.
Pentru a propovadui taina Sfintei Treimi, el a utilizat simbolul trifoiului pentru a arata ca Dumnezeu este Unul in Fiinta, dar intreit.
Dupa ce insusi fratele regelui Leoghaire, Conall, iar mai apoi chiar fiicele regelui, Ethne si Fedelm au fost convertiti la crestinism, cu toata opozitia druizilor, Patrick a primit permisiunea sa predice si sa boteze pe intreg teritoriul tarii, a hirotonit preoti si a construit nu mai putin de 365 de biserici si manastiri pentru comunitatile infiintate pe intreg teritoriul Irlandei.
In jurul anului 444 Patrick a ridicat si biserica episcopala din Armagh, centrul administrativ al regalitatii la acea vreme, care astazi este sediul arhiepiscopului catolic dar si al celui anglican – primat al Irlandei.
Dupa o viata aspra de infranare si sfintenie pe care a trait-o, mereu in post si rugaciune, a devenind astfel un exemplu pentru irlandezi, dupa ce, conform istorisilor vremii, Patrick a binecuvantat insula, izgonind pentru totdeauna serpii de pe ea, dupa ce s-a rugat pentru a nu se stinge flacara credintei pe insula, s-a spovedit si s-a impartasit cu Sfintele Taine, si si-a predat sufletul in mainile lui Hristos, pe care-L slujise cu atata devotament, la 17 martie, in anul 480, fiind inmormantat la Saul.
Traditia venerarii Sfantului Patrick avea sa se raspandeasca la scurta vreme dupa plecarea sa, in mai multe tari din Europa, iar ucenicii Sfantului au continuat activitatea sa, convertindu-i pe toti irlandezii la credinta intru Hristos. (E.T.)
