Tragedie, la inceput de an, in cultura romaneasca. Regizorul Ion Ardeal Ieremia, fost secretar de stat la Ministerul Culturii si fost consilier municipal in Timisoara, a parasit aceasta lume, rapus de o boala neiertatoare.
Ion Ardeal Ieremia a fost regizor la Teatrul National Timisoara, unde a semnat mai multe spectacole.
A fost casatorit cu Claudia Ieremia, la randul ei actrita la TNTm, si impreuna au un fiu, absolvent de Scenografie.
Din 2016, pana in 2018, a fost consilier local din partea PSD la CL Timisoara. Din primavara anului 2018, pana in noiembrie 2019, Ion Ardeal Ieremia a fost secretar de stat in Ministerul Culturii, fiind implicat in sustinerea proiectului Timisoara Capitala Europeana a Culturii.
Nascut in 13 ianuarie 1965, Ion Ardeal Ieremia a terminat UNATC in 1994, la clasa prof. Valeriu Moisescu, iar din 1996 a facut parte din echipa artistica a Teatrului National Timisoara. De-a lungul anilor a semnat montarile unor spectacole care s-au jucat la Bucuresti, Craiova, Targu Mures, Pitesti, Baia Mare, Sf. Gheorghe, Opera Nationala Romana din Timisoara.
Pe scena Teatrului National Timisoara a regizat urmatoarele spectacole: 2022 – Durerea fantoma de Vasili Sigarev, 2021 – Don Juan, scenariu propriu dupa o idee de Max Frisch, 2020 – Homer 2020 dupa Homer (episodul Iliada), 2018 – Eminescu, 2016 – Vorbeste cu mine!, 2015 – Avioane de hartie de Elise Wilk, 2015 – Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu, 2012 – Terminal de Stefan Caraman, 2012 – Gaitele de Alexandru Kiritescu, 2011 – Sala de asteptare – Aeroport 2 de Stefan Caraman, 2011 – Orasul nostru de Thornton Wilder, 2009 – Aeroport de Stefan Caraman, 2009 – Fete de matase artificiala dupa Irmagard Keun, 2008 – Hold up Akbar sau Toti in America! de Radu Pavel Gheo, 2005 – Romani de Lars Noren (spectacol-lectura), 2005 – Cvartet de Heiner Müller (spectacol-lectura), 2005 – S.S.S. (Solutii la solicitari solidare) de Dimitris Dimitriadis, 2004 – Medeea de Euripide, 2003 – Chirita dupa V. Alecsandri, 2002 – O faclie de Paste de Radu Macrinici dupa I.L. Caragiale, 2001 – Stapinul stepei fara de hotar spectacol pe versuri de Nikolaus Lenau, 2001 – Insomniile batrinului spectacol pe versuri de Petre Stoica, 2000 – Pastrama-Trufanda dupa I. L. Caragiale, 2000 – Scriu asa cum vorbesc, spectacol pe versuri de C. Milenovici, V. Barzin, D. Mirianici, 2000 – Pentru ce am murit de Xie Min, 1999 – Anonimul venetian de Giuseppe Berto, 1999 – Pierrot, 1998 – Despre sexul femeii ca un cimp de lupta in razboiul din Bosnia Matei Visniec, 1998 – Invective scenariu dupa opera lui Paul Verlaine, 1997 – Capul de ratoi de George Ciprian, 1997 – Napasta de I. L. Caragiale, 1997 – Unde-i revolverul? de Görgey Gábor, 1996 – Nimic despre Hamlet de Radu F. Alexandru, 1996 – Jucariile mecanice de Radu F. Alexandru, 1996 – Femeia Sarpe de Carlo Gozzi.
”Ion-Ardeal Ieremia si-a legat intreaga viata de Teatrul National. Nascut la Oradea, traieste in Timisoara de la 9 ani. Fiu de regizor, si-a petrecut copilaria in culisele teatrului. A absolvit un liceu cu profil real ale carui rigori le-a resimtit ca pe o „pereche de pantofi straina”, dupa cum spunea el insusi.
A absolvit in 1995 sectia regie teatru a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, la clasa prof. Valeriu Moisescu. Tumultuos, generos, intempestiv, nelinistit, cu o inteligenta ascutita, Ion-Ardeal Ieremia a urmat – nu fara sa-si puna intrebari care l-au urmarit mereu – aceeasi profesie ca cea a tatalui sau.
Cariera lui, inceputa la Teatrul National din Targu-Mures si continuata, urmatorii 28 de ani, la Nationalul timisorean, a demonstrat ca identitatea sa artistica ii apartine pe de-a-ntregul, spectacolele sale, de la prima montare – Femeia-sarpe de Carlo Gozzi, pana la cea din urma – Saptamana luminata de Mihail Saulescu purtandu-i amprenta unica: o mare sensibilitate care l-a ranit mai mereu si pe care invatase sa o ascunda in spatele unui simt al umorului unic, un umor care ii va purta mereu amprenta, dar si in spatele unei nerabdari aspre.
Cu adevarat, in spatele glumei sau a asprimii s-au aflat intotdeauna o mare delicatete si o mare fragilitate pe care le-a distilat in spectacolele lui, dar si opinii pe care, in spectacole si in afara lor, le-a exprimat mereu cu toata convingerea.
Ion-Ardeal Ieremia a fost o prezenta integra si efervescenta a Timisoarei si a Teatrului National pentru care a luptat in toate modurile pe care le-a putut imagina – ca artist, ca locuitor al orasului, dar si din pozitia de consilier municipal si, mai apoi, din cea de secretar de stat in Ministerul Culturii.
Ion-Ardeal Ieremia a fost o personalitate profund implicata si o voce puternica intr-un spatiu fundamental pentru societate: cultura. Teatrul National din Timisoara a beneficiat aproape trei decenii de spiritul, de inteligenta si de loialitatea sa, iar pentru asta ii vom fi recunoscatori mereu.
Indurerati, stupefiati, prietenii si colegii sai din Teatrul National raman de-acum cu amintirea lui”, transmite Teatrul National Timisoara.
Dumnezeu sa il odihneasca in pace!
(I.P.)
