Trecerea in Noul An 2024 este marcata in toata lumea de anumite ceremoniale care cuprind obiceiuri, traditii ori datini din vechime, a caror semnificatie straveche este tocmai aceasta: invocarea unui timp al innoirii si al refacerii.
Noaptea dintre ani este sarbatorita in intreaga lume, dar in mod diferit de catre fiecare popor. Iata unele dintre cele mai populare traditii care sunt respectate in prezent.
Revelionul „nu este altceva decat un ceremonial funerar al antichitatii geto-dace ocazionat de moartea si renasterea simbolica a primului zeu al omenirii, Anul, si a timpului calendaristic cu care se confunda, in noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie”, scria prof. univ. dr. Ion Ghinoiu – secretar stiintific al Institutului de Etnografie si Folclor „Constantin Brailoiu” al Academiei Romane, coordonator al Atlasului Etnografic Roman, personalitate marcanta a etnologiei romanesti contemporane – in volumul „Sarbatori si obiceiuri romanesti” (aparut la Editura ELION, in 2003).
El adauga ca „timpul obiectiv, care curge spre infinit, liniar si fara intoarcere, este oprit, dupa 365 de zile, si intors, precum ceasornicul, de la inceput”, scrie Agerpres.
De ce trebuie sa porti rosu de Revelion
Culoarea rosie simbolizeaza viata, putere, dorinta si dragoste. Potrivit traditiei, in Italia, se poarta ceva rosu pe sub haine in noaptea dintre ani pentru a tine departe demonii si blestemele. Se spunea despre culoarea rosie ca atrage prosperitatea si norocul in viata oamenilor si ca ii protejeaza de rele si de deochi.
Se crede ca Anul Nou trebuie sa te prinda cu haine noi pentru ca in urmatoarele 365 de zile sa primesti cat mai multe cadouri. De asemenea, pentru un an norocos si plin de iubire sunt de preferat hainele rosii, rosul fiind considerat culoarea veseliei si a dragostei, scrie digi24.ro.
Traditiile de Anul Nou
Dintre traditiile de Anul Nou nu lipsesc cetele de colindatori care, dupa ce fac urari de sanatate, belsug si bucurie, primesc de la gazdele colindate colaci, vin, carnati sau bani.
Mascatii
In satele romanesti, cete de flacai se pregatesc pentru „urat”, respectand datinile si obiceiurile din timpul sarbatorilor de iarna. In ajunul Noului An, pe inserat, isi fac aparitia „mascatii”. In satele bucovinene se obisnuieste ca mascatii sa umble in ceata, care reuneste personaje mascate: ursul, capra, caiutii, cerbii, uratii, frumosii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc. Dupa lasarea serii, ceata cea mare se faramiteaza, iar grupurile rezultate incep sa mearga din casa in casa, pana la rasaritul soarelui, atunci cand Anul Nou isi intra in drepturi.
Umblatul cu Capra tine, de regula, de la Craciun pana la Anul Nou. Mastile care evoca la Vicleim personaje biblice sunt inlocuite aici de masca unui singur animal, al carui nume variaza de la o regiune la alta: cerb in Hunedoara, capra sau turca in Moldova si Ardeal, borita (de la bour) in Transilvania de sud. In Muntenia si Oltenia, capra este denumita „brezaia” (din cauza infatisarii pestrite a mastii), si obiceiul se practica mai ales de Anul Nou. Capra se alcatuieste dintr-un lemn scurt, cioplit in forma de cap de capra, care se inveleste cu hartie rosie, peste care se pune o alta hartie, neagra, marunt taiata si incretita, sau se lipeste o piele subtire cu par pe ea.
Obiceiul umblatului cu Ursul este intalnit doar in Moldova, de Anul Nou. Ursul este intruchipat de un flacau purtand pe cap si umeri blana unui animal, impodobita in dreptul urechilor cu ciucuri rosii. Masca este condusa de un „Ursar”, insotita de muzicanti si urmata, adesea, de un intreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil in rolul „puiului de urs”). In rapaitul tobelor sau pe melodia fluierului, si ajutata de un ciomag, masca mormaie si imita pasii leganati si sacadati ai ursului, izbind puternic pamantul cu talpile. Semnificatia este purificarea si fertilizarea solului in noul an.
In ajunul Anului Nou, in Moldova, cete de flacai si de barbati de curand insurati merg cu Plugusorul. Stravechi obicei agrar derivat dintr-o practica primitiva, trecut printr-un rit de fertilitate. Plugusorul a ajuns o urare obisnuita de recolte bogate in anul care abia incepe. Textul este in excelenta o naratie privind muncile agricole, recurgand la elemente fabuloase. Incepe cu aratul, fiind urmat de semanat, ingrijirea plantelor, recoltat si adusul boabelor in hambare.
Semanatul este un obicei agrar, structurat dupa modelul colindelor si practicat de copii in dimineata zilei de Anul Nou, dupa incheierea Plugusorului. Colindatorii purtand traiste de gat incarcate cu seminte de grau, secara, orz, ovaz, mai rar cu porumb, intra in case, arunca boabe cu mana, imitand semanatul pe ogor, si ureaza gazdelor sanatate si roade bogate. Ei sunt rasplatiti cu mere, colaci sau bani. Dupa plecarea lor, gospodinele aduna semintele si le duc in grajdul vitelor, pentru a fi sanatoase peste an.
Un alt obicei de Anul Nou, umblatul cu Sorcova reprezinta bucuria copiilor, care poarta o crenguta inmugurita de copac sau o sorcova confectionata dintr-un bat in jurul caruia s-au impletit flori de hartie colorata. Numele de sorcova vine de la cuvantul bulgar „surov” (verde fraged), aluzie la ramura abia imbobocita, rupta odinioara dintr-un arbore. Inclinata de mai multe ori in directia unei anumite persoane, sorcova joaca intrucatva rolul unei baghete magice, inzestrata cu capacitatea de a transmite vigoare si tinerete celui vizat. Textul urarii, care aminteste de o vraja, nu face decat sa intareasca efectul miscarii sorcovei. (I.P.)
