Iubitului nostru cler, cinului monahal si drept-credinciosilor crestini, har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal, iar de la noi, parinteasca binecuvantare.
„Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.” (Luca 2, 10)
Iubiti frati si surori in Domnul,
Aceste cuvinte au fost rostite de un inger pastorilor din Betleem, care erau de straja noaptea, imprejurul turmei lor (cf. Luca 2, 8). De unde teama si frica pastorilor care erau oameni pasnici si blanzi, precum turmele lor de oi? Nu venise la ei un talhar sa le faca vreo paguba, venise un inger de Sus, din inaltul cerului „si slava Domnului a stralucit imprejurul lor” (Luca 2, 9).
Iata care a fost starea acestor pastori la intalnirea cu un inger si la vederea slavei lui Dumnezeu. Nu la Templu se arata slava lui Dumnezeu, ci in camp, pastorilor. Si astfel Pestera din Betleem devine Noul Templu al lui Hristos si tron Ii va fi ieslea.
Pastorii vad alaturi de ingerul care le-a adus vestea Nasterii Mantuitorului multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!” (Luca 2, 14) Aceasta pace adusa de oastea cereasca va cuprinde inimile pastorilor, le va alunga teama si ei se vor indrepta spre Noul Templu, Pestera, unde Il vor afla pe Cel vestit de inger, pe Iisus Hristos Domnul.
Slava lui Dumnezeu nu aduce frica, ci binecuvantare si pace. Slava lui Dumnezeu ii va intari si ei vor fi primii pamanteni care au vazut aievea plinirea profetiilor din Vechiul Testament.
Iata la ce inimi a batut Hristos cand a venit in lume: la inimi smerite ca a Fecioarei Maria si ale pastorilor. Hristos Isi intemeiaza noua Sa Imparatie aici, pe pamant, pe temelia smereniei. Arhanghelul Gavriil ii spune Fecioarei Maria: „Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu” (Luca 1, 30). Raspunsul Preacuratei a fost: „Fie mie dupa cuvantul tau!” (Luca 1, 38) Atat Preasfanta Fecioara cat si pastorii primesc cele vestite lor si cred in cuvantul ingerului.
Dar cine oare pune inceput smereniei? Insusi Fiul lui Dumnezeu Care coboara pe cel mai umil tron: ieslea din Pestera Betleemului. Ce imparat I-ar fi oferit tronul sau lui Hristos? Niciunul. Celor smeriti a venit Hristos sa le ofere dar: iubirea Sa si un loc in Patria Cereasca.
Pentru Irod cel Mare, Hristos va ramane Negasitul.
Bucurati-va azi toti cei care L-ati gasit in ieslea din Pestera Betleemului pe Fiul lui Dumnezeu Intrupat!
Iubiti frati, Parintele Dumitru Staniloae ne-a lasat scrise aceste cuvinte: „Prin intruparea Sa ca Om, Hristos ne-a facut accesibila comuniunea cu Sine ca Dumnezeu” (Teologie Dogmatica Ortodoxa, vol. 2, pag. 30). Vedem ca in fata unui inger, atat Fecioara Maria cat si pastorii au fost cuprinsi de teama, insa, in fata Fiului lui Dumnezeu, Unul din Sfanta Treime Intrupat, nu le-a fost teama. Nu avem nicio mentiune ca pastorii ar fi fost cuprinsi de teama cand au intrat in Pestera si au vazut Pruncul si pe Mama Lui. De asemenea magii, cand au ajuns la Betleem, „s-au inchinat Lui” (Matei 2, 11). Iata, prin Intruparea Sa, Hristos face sa dispara teama de Dumnezeu.
Fratilor, sa nu va fie teama de iubirea lui Dumnezeu! Lui Satan si ingerilor lui sa le fie teama de Hristos, nu noua, celor botezati in numele Sfintei Treimi, caci pentru noi a venit Hristos azi in lume: sa ne ridice din robia mortii.
Prin invatatura Sa, Hristos a facut din pescari apostoli si din pagani, mucenici. Veti zice: Din noi ce va face? De vom implini Sfanta Sa Evanghelie, va sa ne faca sfinti pentru Imparatia Cerurilor.
Praznicul de astazi ne pune in fata Intruparea Iubirii lui Dumnezeu si Jertfa Fiului lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra.
Iubiti credinciosi,
Ingerul le descopera pastorilor adevarata identitate dumnezeiasca a Pruncului Ce S-a nascut: „Ca vi S-a nascut azi Mantuitor Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David” (Luca 2, 11). Ei cred si asa Il vor marturisi oamenilor: „Si vazandu-L, au vestit cuvantul grait lor despre Acest Copil” (Luca 2, 17).
Cati vor fi crezut in cuvintele spuse de pastori? Nu stim, dar cu certitudine ca Fecioara Maria a crezut ce i-a spus Ingerul, caci zice Sfantul Luca: „Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa” (Luca 2, 19). N-au crezut fiii lui Israel in cuvintele profetilor, in cele ale ingerilor, ale pastorilor si nici in cuvintele lui Hristos. A intemeiat Hristos o Biserica plina de Martiri si Sfinti, o Biserica in care ne-am nascut si noi prin botez. Cat mai crede lumea azi in Evanghelia lui Hristos? Nu cumva se indrepta spre niste ideologii care promit automantuirea?
Drept-maritori crestini,
Sa ramanem tari in credinta primita prin Evanghelie de la Parintii Bisericii lui Hristos. Sa ramanem frati in Hristos cu pastorii si cu toti cei care in smerenie traiesc Evanghelia lui Hristos.
Nu va temeti de iubirea lui Dumnezeu si sa nu va rusinati de Cel mai fidel Prieten al nostru, Hristos: „Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, de acesta si Fiul Omului se va rusina, cand va veni intru slava Sa si a Tatalui si a sfintilor ingeri” (Luca 9, 26).
Frati crestini,
Praznicul de astazi da sens vietii noastre in istorie. Crestinismul il intoarce pe om la Creatorul nostru Care nu doreste sa calatorim in aceasta viata catre nicaieri. Crestinism inseamna intoarcere, trezire si iubire. Hristos ne spune sa ne intoarcem la El pe cararea stelelor, pe cararea pe care au calatorit magii condusi de stea, de lumina. Hristos ne-a lasat si noua Evanghelia Sa, care este o stea ce lumineaza calea celor care Il cauta pe El si calatoresc spre Cer.
Omul, aici, pe pamant, se vremuieste, pregatindu-se pentru lumea cea desavarsita si nevestejita. Sa nu refuzam ziua de maine, caci Dumnezeu l-a randuit pe om sa rostuiasca pamantul.
Timpul se odihneste in noi, el nu are port, el poate ancora doar in vesnicie.
Omul este un suspin al maicii sale si-l naste pentru vesnicie.
O, fericite mame ale suspinelor, mame de martiri si sfinti, binecuvantarea cerului sa fie peste voi!
Ochii mamei sunt doua izvoare care nu seaca niciodata.
Mama, izvor de lacrimi si de iubire!
Iubiti credinciosi,
Sa fim ca luceafarul de dimineata, blande candele in lumea pe care intunericul pacatului vrea s-o cuprinda.
Iubiti frati care sunteti in suferinta, rog pe Bunul Dumnezeu sa va aduca mangaiere la acest Praznic si sa va intareasca sa va puteti duce cu nadejde crucea suferintei. Sfantul Apostol Pavel ne spune: „Ne laudam si in suferinte, bine stiind ca suferinta aduce rabdare si rabdarea incercare si incercarea nadejde” (Romani 5, 3-4). Ramaneti in aceasta nadejde, cu ea sa va mangaiati in suferinta si in necazuri. Cu ea sa va legati de Biserica lui Hristos: „Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul sau stramtorarea sau prigoana sau foametea sau lipsa de imbracaminte sau primejdia sau sabia?” (Romani 8, 35)
Iar in Cartea Apocalipsei, Sfantul Ioan Teologul zice: „Fii credincios pana la moarte si iti voi da cununa vietii” (Apocalipsa 2, 10).
Iubitilor, asezati la caldura inimii voastre crestinesti pe toti cei necajiti. Mangaiati pe cei deznadajduiti, ocrotiti pe cei fara adapost. Salvati-i pe cei tineri, pe care, acum mai mult ca oricand, ii pandeste la tot pasul umbra mortii albe.
Dragi tineri, iubiti-L pe Dumnezeu! Iubiti-va parintii si tara care este un antimis cu multe sfinte moaste. Aceasta este mostenirea pe care o avem de la stramosi, insa de maine va fi pe umerii vostri.
Fiti intelepti si treji, caci vi se incredinteaza un mare odor: credinta in Dumnezeu si tara care nu sunt de negociat, ci de aparat.
Iubiti fii duhovnicesti,
Rog pe Bunul Dumnezeu sa va invredniceasca sa petreceti Sfintele Sarbatori in pace, cu sanatate si intru bucuria Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos.
Fiti dar de bucurie semenilor vostri!
Maica Domnului, rugamu-te, ocroteste a noastra tara!
Al vostru, al tuturor,
de tot binele voitor,
† Ioan,
Mitropolitul Banatului
(I.P.)
