In vara anului 2023, Artmania Festival a reusit sa atraga atentia pasionatilor de muzica progresiva si rock alternativ din intreaga lume prin prezenta uneia dintre cele mai asteptate trupe din acest gen muzical: Porcupine Tree. Evenimentul a avut loc in frumoasa si istorica cetate a Sibiului, Piata Mare oferind un cadru pitoresc si deosebit de propice pentru o experienta muzicala aparte.
Trupa britanica infiintata in 1987 careia i se atribuie meritul de a readuce rock-ul progresiv in voga inca din anii 1990, Porcupine Tree a imbratisat si explorat aceste inspiratii filtrate prin prisma unor sunete care variaza de la post-punk si metal la indie rock si muzica electronica. Condus de chitaristul/vocalistul/compozitorul si producatorul Steven Wilson, acesta a folosit initial numele ca pseudonim pentru proiectele sale solo (cu exceptia No-Man cu Tim Bowness).
Grupul in sine a fost doar S.Wilson la inceput. Nascut la Londra in 1967, acesta era prea tanar pentru a participa la prima explozie deplina a muzicii rock psihedelice experimentale, dar a recuperat rapid timpul pierdut, dovedindu-se un talentat artist muzical. Dupa ce a invatat chitara si clapele de la o varsta frageda, a contribuit la lucrarile unor formatii prog underground de la inceputul anilor 1980, precum Altamont si Karma, continuandu-si in acelasi timp propria dezvoltare si explorare muzicala.
In 1987 au fost fondate atat No-Man, cat si Porcupine Tree, acesta din urma pornind de fapt de la o gluma intre Wilson si un prieten despre un grup legendar pierdut din anii ’70. Au fost create discografii elaborate si alte materiale à la Spinal Tap, in timp ce Wilson insusi a creat o multime de muzica menita sa constituie inregistrarile pierdute ale trupei.
Printr-o intorsatura fericita a sortii, doua casete cu acest material au ajuns in mainile unor oameni interesati sa asculte mai mult de la Wilson, care au ajuns sa aleaga cele mai bune piese pentru adevaratul album de debut al Porcupine Tree la Delirium Records, „On the Sunday of Life”, in 1992.
„Up the Downstair” 1993, urmatorul album complet al lui Porcupine Tree, l-a gasit pe Wilson pe deplin pe cont propriu, creand un album maiestuos, cuprinzator, care a dus inspiratiile prog rock din trecut pe deplin intr-un taram al linistii si frumusetii misterioase, cu o incarcatura rock totala. Doi colaboratori la alte proiecte, basistul Colin Edwin si claviaturistul Richard Barbieri, au fost invitati pe album. Mai tarziu, in acelasi an, cei doi s-au alaturat in mod oficial trupei Porcupine Tree, impreuna cu tobosarul Chris Maitland, stabilind o formatie de patru persoane.
Primul album al noii versiuni a grupului, „The Sky Moves Sideways” din 1995, a fost de fapt un fel de afacere de tranzitie, o serie de cantece fiind inca compozitii si interpretari solo ale lui Wilson. O serie de melodii bune au iesit in evidenta oricum, in special “Moonloop”, dar membrii trupei insisi au considerat ca adevaratul debut al cvartetului a fost „Signify” din 1996, un alt pas uimitor inainte pentru sunetul Porcupine Tree, cu noi puncte culminante peste tot, inclusiv explozia epica a piesei de titlu a albumului. Pana in acel moment, reputatia Porcupine Tree se raspandise in toata Europa si in alte parti, inclusiv un numar tot mai mare de fani cult in America.
O despartire prietenoasa de Delirium a dus Porcupine Tree la Snapper/K-Scope, care a lansat in 1999 „Stupid Dream”, un produs remarcat pentru concentrarea mai puternica a cantecelor si o atmosfera usor mai accesibila in general. Reputatia trupei si baza de fani a continuat sa creasca, un alt album, „Lightbulb Sun”, luandu-si avantul in 2000. Tobosarul Chris Maitland a parasit trupa in martie 2002, dar, din fericire, Gavin Harrison a fost disponibil pentru a-i lua locul. Un an mai tarziu, trupa s-a mutat la Lava Records, sustinuta de Universal, si a fost lansat „In Absentia”, urmat de „Deadwing” si de albumul live Warszawa in 2005.
Up the Downstair a fost reeditat in acelasi an, cu un disc bonus cu EP-ul Staircase Infinities din 1994 al trupei. Porcupine Tree a efectuat cateva turnee sporadice in vara anului 2006, inainte de a finaliza turneele de toamna in Marea Britanie, Europa si Statele Unite. Cam in aceeasi perioada, „Stupid Dream” a fost reeditat cu material bonus. In 2007, trupa a schimbat din nou casa de discuri, de data aceasta la Roadrunner, si a lansat cel de-al noualea LP de studio, un album conceptual lejer cu o tema de baza despre evadarea in secolul XXI, numit pe buna dreptate „Fear of a Blank Planet”.
In anul urmator, trupa a lansat mini-albumul „Nil Recurring”, care a constat din piese scrise in timpul inregistrarii lui „Fear of a Blank Planet”. In 2009, grupul a lansat „The Incident”, care a fost compus dintr-un singur cantec lung care a prezentat mai multe miscari diferite, precum si o serie de compozitii mai scurte care au incheiat albumul. A urmat albumul dublu live, „Octane Twisted”, in 2012.
Aveau sa treaca 13 ani pana cand Porcupine Tree a lansat un nou material de studio. Trupa a trecut in plan secundar fata de cariera solo in plina dezvoltare a lui Steven Wilson, care a lansat cinci albume solo in decursul acelui deceniu.
In interviuri, el parea sa-si fi pierdut interesul pentru Porcupine Tree si chiar a declarat trupa desfiintata, ceea ce i-a facut pe majoritatea fanilor sa presupuna ca nu se vor mai reforma niciodata. Dar in 2021, un nou album a fost anuntat cu o serie de teasere criptice. Intitulat „Closure/Continuation” si lansat in cele din urma in iunie 2022 de Music for Nations, a fost primul in care nu l-a avut in componenta pe Edwin, care a ales sa nu se mai intoarca, lasand trupa intr-un trio; Wilson s-a ocupat in studio si de bass pe langa chitara si voce.
Referitor la acest ultim album, reprodus sonor la Artmania 2023, amintim ca pe 27 octombrie 2021, Porcupine Tree, Wilson si Harrison au distribuit pe conturile lor de socializare un videoclip teaser si un link catre lista de distributie, impreuna cu o imagine stilizata “P/T C/C”. La 1 noiembrie, trupa a anuntat cel de-al unsprezecelea album, „Closure/Continuation”, care a fost lansat in 24 iunie 2022, deschis cu primul single in peste 12 ani, “Harridan”. Componenta trupei ii cuprinde acum doar pe Wilson, Harrison si Barbieri, chitaristul Randy McStine si basistul Nate Navarro fiind adaugati la formatia de turneu (ultimul nefiind prezent la Sibiu din cauza unor probleme personale).
Albumul a fost inregistrat pe parcursul a 11 ani in secret total. S.Wilson a explicat absenta lui Edwin prin faptul ca cei doi au pierdut contactul atunci cand proiectul a intrat in pauza si prin existenta unor diferente stilistice, desi Barbieri a fost categoric spunand: “Nu vreau ca nimic din toate acestea sa aiba un impact negativ asupra lui Colin sau sa sugereze ca a fost cumva vina lui.”
Intr-un interviu acordat in martie 2022 pentru The Guardian, Wilson a abordat viitorul trupei, declarand ca nu era sigur daca acesta va fi ultimul proiect al trupei sau daca reuniunea va continua dupa album. El a declarat apoi ca cel mai probabil a fost ultimul lor album, deoarece spera sa incheie trupa intr-o nota puternica. Intr-un interviu acordat la sfarsitul lunii iunie 2022 pentru Under The Radar, Wilson si-a exprimat totusi interesul de a face un alt album Porcupine Tree care va fi mai mult dominat de clape.
Trupa a inceput prima etapa a turneului Closure/Continuation in septembrie 2022, cu concerte in Statele Unite, Canada, Mexic si Chile. Cea de-a doua etapa a turneului, care a inceput in octombrie 2022 si a durat pana in noiembrie 2022, a fost compusa din anumite orase din Europa si un singur spectacol in Marea Britanie, la Wembley Arena din Londra. Wilson a remarcat ulterior ca cele cateva spectacole live ale trupei din 2023 vor fi probabil ultimele, desi mai apoi a declarat ca ar dori sa inregistreze din nou in aceasta formula.
Concertul de la Sibiu a facut parte din ultimele 4 aparitii live din aceasta etapa Closure / Continuation 2023. Toti cei prezenti au putut remarca ca atmosfera electrica a crescut pe masura ce luminitele s-au stins si Porcupine Tree a pasit pe scena. Cu Steven Wilson la chitara si voce, Richard Barbieri la clape, Randy McStine – un chitarist excelent si novator, si Gavin Harrison – un maestru al tobelor, trupa a pregatit o selectie diversificata de piese din intreaga discografie a lor: 4 piese de pe „Closure / Continuation”, 3 piese de pe „In Absentia”, 2 de pe „Deadwing”, la fel 2 de pe „Fear of a Blank Planet” si una de pe „The Incident”.
Unul dintre aspectele cele mai impresionante ale concertului a fost calitatea sunetului si performanta artistica. Trupa a reusit sa creeze o atmosfera hipnotica, captand atentia publicului de la primele acorduri.
Deschis de „Blackest Eyes”, concertul a continuat cu piese de pe ultimul album cum ar fi „Harridan”, „Dignity” si „Chimera’s Wreck”, indelung asteptate in varianta live de catre un public consistent si destul de avizat.
De la balade melodice si profunde precum “Trains” si „On the New Day” la piese mai intense si experimentale precum “Anesthetize” si “The Sound of Muzak”, Porcupine Tree a oferit o varietate de emotii si stari, graindu-si traindu-si cu adevarat muzica.
Steven Wilson si-a impresionat publicul cu vocea sa puternica si expresiva, secondat perfect de catre Ryan McStine, iar virtuozitatea chitaristilor a constituit cu adevarat un spectacol. Impreuna cu ceilalti membri ai trupei, Steven Wilson a reusit sa creeze armonii perfecte si momente muzicale subtile, dar si explozii de energie. Solourile instrumentale au fost deosebit de captivante, evidentiind talentul incontestabil al fiecarui membru al trupei. Acest nucleu de trei persoane a dovedit inca o data maturitate artistica si o forta a creatiilor lor de o unicitate si un rafinament deosebit, aratand ca acest band poate ocupa fara nici o indoiala un loc la masa bogatilor din liga campionilor de prog rock de pe aceasta planeta.
In plus fata de performanta lor muzicala, Porcupine Tree a integrat si elemente vizuale impresionante in spectacolul lor. Ecranele mari au proiectat imagini artistice care au completat perfect atmosfera pieselor si au adaugat o dimensiune suplimentara experientei muzicale.
Publicul a raspuns cu entuziasm si aplauze zdrobitoare la fiecare piesa interpretata. Interactiunea dintre trupa si spectatorii lor a creat o legatura speciala intre scena si audienta, iar emotiile intense s-au simtit in fiecare rand.
Cu un palmares muzical impresionant si albume aclamate de critica, trupa condusa de Steven Wilson a castigat o baza loiala de fani pe parcursul anilor. In ciuda unei pauze temporare in activitate, intoarcerea lor pe scena a fost primita cu entuziasm de catre publicul Artmania Festival.
Concertul Porcupine Tree de la Artmania Festival 2023 din Sibiu a fost o experienta muzicala transcendenta, care a ramas in inimile tuturor celor prezenti. Trupa a demonstrat ca muzica lor este atemporala si ca capacitatea lor de a crea emotii puternice prin sunete si imagini este nemarginita.
Acest eveniment memorabil va ramane cu siguranta in istoria festivalului si in amintirile fanilor Porcupine Tree pentru mult timp de acum inainte. Multumim Artmania 2023. (Gabriel Adrian pt. @ImpactPress)
O cronică superbă, avizată, mai vrem așa ceva…..
Multumim frumos pentru acest frumos articol! Felicitari si va asteptam si la editia urmatoare!