Nici reclamatiile procurorilor militari, nici verificarile Inspectiei Judiciare si nici, macar, blocajele temporale de pe Facebook nu o pot oprit pe judecatoarea Adriana Stoicescu, vicepresedinta Tribunalului Timis, sa critice, in stilu-i caracteristic, derapajele din sistemul judiciar.
Ultimul editorial, gazduit de cateva publicatii nationale, scoate in evidenta rolul presei in demascarea tentativei SRI de a deveni un soi de minister al adevarului mioritic, dupa modelul distopic relevat de George Orwell in romanul 1984, cu legi ale justitiei aprobate de dregatorii inaltelor porti.
Un text curajos, un strigat in pustiu, in conditiile in care tot mai putini magistrati din tara se solidarizeaza cu stilul rebel de raportare la mai-marii zilei al judecatoarei Adriana Stoicescu.
Iata ultimul editorial al vicepresedintei Tribunalului Timis, scris, ca de obicei, in afara orelor in care imparte dreptatea:
„Singurul semn ca Romania este inca o democratie e libertatea de exprimare, ce se incapataneaza sa existe prin cateva redactii. Cativa ziaristi, care nu obosesc sa vorbeasca, sa arate derapajele si sa incerce sa ne trezeasca din amorteala, mai tin tara asta in viata. E drept, intubata, cu defibrilatorul alaturi, dar in viata.
Sunt singurii care mai reactioneaza in fata mizeriilor intitulate pompos „proiecte de legi”, in fapt niste amenintari pe fata, care cred ca ii dau vise erotice tovarasului, pe lumea cealalata. Nici el nu ar fi indraznit sa viseze ca in tara asta judecatorii vor afla „pe surse” ca se modifica legile justitiei, in timp ce dregatorii inaltelor porti taie cu creion rosu peste reglementarile ce vor guverna justitia mioritica, fara sa inteleaga nimic. Doar ca sclavii vor sa mai carpeasca dreptatea ce, oricum, umbla cu capul spart.
Codurile sovietice ale lui Ceausescu par, azi, monumente de stabilitate si claritate in fata dezmatului legislativ haotic ce pare a avea un singur scop : sa puna tara pe butuci. O tara ce se stinge, incet dar sigur, inainte de a disparea cu totul. Tara ce miroase a nepasare si nesimtire, a indiferenta.
Miroase a vacanta all inclusive, cu banii stransi un an la ciorap. Miroase a drumuri infecte si neterminate, cu dudui gurese care iti baga micorfonul in amigdale, intrebandu-te serafic: „Cum vi se pare drumul pe Valea Prahovei?” Miroase a hotie la drumul mare. A hamsii stricate si plaje infecte. A prosoape murdare si mobila mancata de carii.
In timp ce, pe la spatele nostru, cresc si infloresc legi menite sa ne intoarca in anii ’50, cetatenii responsabili si, nu-i asa, cu vocatie europeana, se bucura din plin de sfaraitul gratarelor si mititeilor. Berica, pusa la rece, asteapta consumatorii insetati, dornici de intense dezbateri despre noile silicoane ale vreunei vedete de carton. Ca doar nu i-o interesa noile modificari legislative. Sau inflatia. Sau preturile.
Singurii care par a intelege spre ce ne indreptam sunt cei cativa oameni din presa, cu creier si curaj, care, din disperare, urla in pustiu. Lor le datoram pojghita ce se cheama „democratie mioritica”. Cand vor renunta si ei, vom fi morti. Si nu e mult pana departe…” (G.I.)
