Kunsthalle Bega prezinta expozitiile solo Triumf Amira Love Letter To Irina Bujor si Triumf Amira Love Letter To Mihai Mihalcea in spatiul Kunsthalle Bega BOX si o serie de tururi de diseminare si ateliere asociate in cadrul programului cultural prioritar de lunga durata Scoala Kunsthalle Bega.
Vernisajul are loc vineri, 10 iunie 2022, incepand cu ora 19, iar expozitia poate fi vizitata pana in data de 23 iulie 2022, de marti pana sambata, intre orele 12 si 18, la Kunsthalle Bega – strada Circumvalatiunii nr. 10, Timisoara.
Vernisajul va fi urmat de atelierul „We are all lichens – atelier de miscare pentru alterarea perceptiei si modificarea imaginatiei politice”, conceptualizat si coordonat de artistul Mihai Mihalcea, va avea loc sambata, 11 iunie 2022, in intervalul orar 14:00 – 16:30, si de un tur curatorial care va avea loc in aceeasi zi, incepand cu ora 17:00.
Pornind de la o cercetare, realizata in profunzime pentru Triumf Amiria. Muzeul Culturii Queer, despre practici artistice in artele vizuale (si nu numai) care au acoperit subiecte queer in ultimii 20 de ani, duo-ul curatorial Kilobase Bucharest a initiat formatul „Love Letter To […]” care propune primele expozitii solo – fie ca eveniment singular, fie ca evenimente secventiale – ale unor artisti romani activi de mai multi ani atat in plan local, cat si international.
Responsabilitatea legitimarii pe care o poarta un muzeu este transformata, cu aceasta ocazie, in gestul imaginarii expozitiilor personale ca scrisori de dragoste trimise artistilor – o serie de experimente serioase ~ ludice ~ ireverente cu forme de gandire muzeala.
Expozitiile de la Kunsthalle Bega, prezentate in spatiul Kunsthalle Bega Box, sunt dedicate lui Mihai Mihalcea, o figura majora pentru scena de dans si performance de dupa 1989, si Irinei Bujor, o artista eluziva cu o practica aparte despre minoritati si fenomene aparent minore. Cele doua expozitii aduc impreuna pozitii artistice queer, puse intr-un dialog despre posibilitatea de revizitare si redimensionare continua a unor lumi care, mai degraba decat sa fie divergente, sunt suprapuse si se intrepatrund.
Triumf Amira Love Letter To Mihai Mihalcea scoate la iveala un proces, subtil si intens deopotriva, de negociere cu identitatile artistice asumate de Mihai Mihalcea de-a lungul timpului, „privirea in sectiune” devenind mobilul dezvoltarii practicii sale artistice, iar privirea inapoi si revizitarea, doua instrumente care pun in miscare un proces de evolutie artistica nonlineara.
Cum am putea concepe si fundamenta prima expozitie solo a unuia dintre cei mai importanti artisti activi pe scena de dans si performance romaneasca de dupa 1989 intr-un spatiu concentrat? Ce picaturi esentiale putem extrage si expune dintr-o practica vasta si extrem de complexa, de multe ori gandita pentru a fi prezentata live, pe scena?
In zona hibrida intre expozitie solo de debut si inceput de retrospectiva, Triumf Amira Love Letter To Mihai Mihalcea reuneste atat lucrari existente, cat si lucrari inedite, produse special pentru expozitie, in cadrul proiectului, alaturi de documentatii si urme ale unor modalitati de cercetare – procese performative critice care au avut loc in spatiul public, in afara medierii unui context artistic oferit de muzeu, sala de spectacol sau galerie.
Interesul artistului pentru corpuri nesupuse scurt-circuiteaza spatiul public si panteoanele consumerismului, iar preocuparile sale pentru afect, animism si perspective non-umane acompaniaza numeroasele procese de tranzitie artistica de la balet clasic la dans contemporan, performance si arte vizuale.
In paralel, expozitia Irinei Bujor vorbeste despre o incercare neobosita de a-si redefini lumea, in care empatia, identitatile fluide, viitorul sunt investite cu sensuri mereu neasteptate.
Triumf Amira Love Letter To Irina Bujor este o invitatie generoasa de a reflecta, impreuna, asupra unei serii de teme precum realitatile din comunitatile trans – printr-un exercitiu in egala masura fragil si invaluit in perspective magice, ce deschide astfel spatiul de intalnire si negociere intre obiectul artistic si publicul sau; ori productia si consumul de imagini, prin registre ale autenticitatii, ale disimularii si empatiei.
Nu in ultimul rand, prezentarea Irinei Bujor readuce in atentie o meditatie necesara – chiar daca, poate, in mod contraintuitiv – pe marginea rolului si specificitatii artistului izolat (fara ca aceasta retragere sa fie una programatica sau strategica), in contextul unei economii a artei – si nu numai – bazate pe hiper-vizibilitate etc.
Expozitiile sunt produse de Fundatia Calina, prin Kunsthalle Bega si sunt un proiect cofinantat de Primaria Municipiului Timisoara prin Centrul de Proiecte al Municipiului Timisoara in cadrul programului prioritar „Repere in cultura”.
Mihai Mihalcea
Artist si coregraf care traieste si lucreaza in Bucuresti. A co-fondat grupul „Marginalii”, primul grup independent de dansatori contemporani post-1989 si a initiat si contribuit la proiecte precum centrul Multi Art Dans, Centrul National al Dansului Bucuresti, spatiul subRahova, Caminul Cultural – care au contribuit major la recunoasterea internationala a dansului contemporan romanesc. Lucrarile coregrafice pe care le-a realizat intre 1994 – 2009 sub numele propriu au fost prezentate local si international in institutii si festivaluri precum Tanzquartier Viena (AT), Tanz im August Berlin (DE), Paris Quartier d’Ete (FR), Springdance Utrecht (NL), Teatrul National Bucuresti (RO), La Filature – Scène nationale de Mulhouse (FR) si au fost remarcate in publicatii ca Le Monde, Berliner Zeitung, Liberation, Danser, Ballet-Tanz International, Dance Theatre Journal, La Repubblica etc.
Intre 2005-2013 a ocupat pozitia de director (co-fondator) al Centrului National al Dansului Bucuresti, o institutie care a devenit una din structurile cheie in formarea unor generatii de artisti si coregrafi din Bucuresti. Pentru proiectele derulate in cadrul CNDB a fost nominalizat la premiul „Paris – Europe 2006” de catre Maison d’Europe et d’Orient Paris.
In 2010 isi asuma o noua identitate artistica, cea a lui Farid Fairuz, sub care a activat pana in 2020, realizand lucrari coregrafice si performance-uri pentru camera video si foto ce au fost prezentate atat in contextul artelor vizuale, cat si contextul dansului contemporan, in institutii si festivaluri precum: Kunsthalle Gent (BE), Black Box Theater Oslo (NO), Galeria de Arta Contemporana a Muzeului Buckenthal Sibiu (RO), Rencontres Choreographiques de Seine-Saint-Denis (FR), Fabrica de Pensule Cluj (RO), HAU Berlin (DE), Centrul National al Dansului Bucuresti (RO), Akademie Der Künste Berlin (DE), Kunsthalle Bega, Timisoara (RO) etc. Intre 2016-2019, Farid Fairuz a performat lucrari ale artistilor Manuel Pelmus si Alexandra Pirici, prezentate in institutii precum: Tate Modern (GB), New Museum NY (US), Art Basel 2019 (CH), Kunsthalle Wien (AT), Tanzquartier Wien (AT), NTU Centre for Contemporary Art Singapore (SG), Théatre de la Ville Paris (FR), HAU Berlin (DE). Productia artistica realizata sub numele Farid Fairuz a fost recent achizitionata de MNAC – Muzeul National de Arta Contemporana Bucuresti (RO).
Irina Bujor
Prin aplicarea unei varietati de strategii analitice si asocieri formale care deschid directii poetice singulare, Irina Bujor dezvolta o practica artistica polivalenta in jurul unor aspecte aparent obisnuite, care tind sa treaca neobservate, in fenomene de care este obsedata: rasul ca manifestare comunitara, identitatea de gen, fabricile producatoare de cultura populara si lucrurile care se intrepatrund cu alte lucruri. Imagini si instalatii multi-stratificate evidentiaza fragilitatea si instabilitatea ce pun sub semnul intrebarii realitatea aparent certa.
Lucrarile Irinei au fost prezentate la Festivalul Simultan, Timisoara (RO), A plus A Gallery, Venetia (IT), Kunsthal Gent (BE), Porous Space, Viena (AT), „On Floating Grounds. Ways of Practicing Imponderability” expozitie in cadrul primei editii a Bienalei Art Encounters, Timisoara (RO), Galeria Anca Poterasu, Bucuresti (RO), Penthouse Art Residency (NH Brussels Bloom x Harlan Levey Projects), Bruxelles (BE), photo_graz 014. Biennale der steirischen Fotokunst. Kunstfreiraum Papierfabrik, Graz, (AT), Narrenkastl, Frohnleiten (AT), ArtPoint Gallery, Kulturkontakt Viena, (AT), Triumf Amiria, Bucuresti (RO), Zina Gallery, Cluj (RO).
A contribuit si la proiecte colective precum „managing structural bird problems” – DIE PHILOSOPHISCHEN BAUERN, Kabinett, Akademie Schloß Solitude, Stuttgart (DE), „Kilobase Bucharest A – H” (editura Mousse, Milano, 2011) si Kilobase Bucharest A -Z (editura PUNCH, Bucuresti, 2021).
Duo-ul Kilobase Bucharest a fost initiat in 2010 de Dragos Olea impreuna cu Ioana Nemes (1979 – 2011) ca un proiect artistic care lua forma unui spatiu de arta nomad, transformandu-se, treptat, intr-un proiect curatorial. Incepand din 2016, Kilobase Bucharest este conceptualizat de Dragos Olea si Sandra Demetrescu.
Kilobase Bucharest exploreaza trei subiecte principale: economie, queer si Bucuresti, inspirandu-se consistent din contextul local.
Kilobase Bucharest investigheaza profunzimile, intensitatile si micropolitica practicilor de colaborare experimentale care implica artisti.
Kilobase Bucharest a curatoriat, produs si prezentat expozitii si proiecte la Kulturkontakt, Viena (AT), Oberwelt, Stuttgart (DE), Museion, Bolzano (IT), Eastside Projects, Birmingham (UK), Viennafair, Viena (AT), Muzeul Brukenthal Museum – Galeria de Arta contemporana, Sibiu (RO), CCN, Graz (AT), Eastwards Prospectus, Bucuresti (RO), Supersymmetrica Madrid (ES), Zina Gallery, Cluj (RO), Triumf Amiria in parteneriat cu MNAC gazduite de: Combinatul Fondului Plastic, Suprainfinit Gallery, spatiul The Institute si Switch Lab etc.
In 2021, a conceput si realizat Kilobase Bucharest A- Z (editura PUNCH) un proiect editorial multidisciplinar si dens, un abecedar experimental despre Bucuresti care reflecta fragmente de identitati ale orasului prin contributii scrise si vizuale realizate de artisti vizuali, arhitecti.
Kunsthalle Bega este un spatiu alternativ si experimental de arta, fondat in 2019 la Timisoara de Fundatia Calina, organizatie non-guvernamentala, cu o platforma non-profit, activa neintrerupt de 16 ani pe scena de arta contemporana. Dedicata sustinerii productiei artistice si intelegerii problemelor actuale ale spectrului creativ din perspectiva curatoriala, acorda premiul Bega Art Prize unui curator roman care reuseste sa schimbe regulile perceptiei actului curatorial. (I.P.)
