Cu indurerata stupoare am aflat de trecerea in nefiinta a unui om pe care l-am asociat cu totii cu memoria acestui teatru, istoricul de teatru si consultantul artistic Mariana Voicu.
Mariana Voicu s-a nascut in 1948, in comuna Ciacova. Termina Liceul de Muzica si Arte plastice, la sectia Arte plastice. Face o schimbare de directie, iar dupa absolvirea Facultatii de Filologie a Universitatii din Timisoara, Mariana Voicu este repartizata „pentru efectuarea stagiului de trei ani” la Teatrul National. Nu-l va mai parasi timp de patru decenii.
Mariana Voicu a fost un om de un optimism inepuizabil, o permanenta furtuna de emotii bine temperate de inteligenta ascutita, vointa puternica si spiritul amplu. A trait cu toata fiinta ei, la propriu, istoria ultimilor 50 de ani ai Teatrului National din Timisoara.
Spiritul sau luptator, dublat de simtul umorului, de o loialitate profunda si de o dragoste autentica fata de teatru au facut ca Mariana Voicu sa isi dedice Teatrului National din Timisoara intregul parcurs profesional, devenind parte integranta a sa, dar si imortalizandu-i existenta printr-un document valoros pentru istoria culturii romane, Istoria Teatrului National „Mihai Eminescu” Timisoara – 1945-2005. Aceasta lucrare de referinta distinge, fara sa opuna, rigoarea cercetatorului si harul povestitorului „de cursa lunga”.
Din postura de secretar literar si, mai apoi, de consultant artistic al Teatrului National, Mariana Voicu a colaborat, practic, cu toti regizorii care au marcat parcursul acestei institutii incepand cu anul 1971.
De asemenea, a publicat Caietele Teatrului National si volumul Aplauze, lucrari dedicate artistilor institutiei timisorene, dar si cronici de teatru, interviuri etc. Mariana Voicu a fost membru al Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru – sectia romana, iar in anul 2017, senatul UNITER i-a decernat Premiul pentru intreaga activitate.
A iesit la pensie in 2010, dar a ramas mereu alaturi de Nationalul timisorean, chiar si atunci cand un destin teribil a impiedicat-o sa mai paseasca, si nu doar in teatru. Chiar si astazi, la peste un deceniu de cand a iesit la pensie, biroul in care a lucrat si care adaposteste arhiva de spectacole se numeste tot „la Mariana”. Planuia sa continue Istoria Teatrului National si cu totii am fost convinsi ca o va duce la bun sfarsit, ca nu se va lasa infranta nici de aceasta data.
Colegii ei de la Teatrul National vor pastra mereu amintirea extraordinarei, uriasei energii a Marianei Voicu, amintirea enormei sale bucurii de a fi si de a trai teatrul.
Teatrul National din Timisoara este alaturi de familia indoliata. Nu o vom uita! (TNT)
