Primarul Timisoarei a explicat public – dupa ce s-a confruntat cu acuzatii dintre cele mai dure din partea abonatilor Colterm, care sunt tinuti in frig si se spala cu apa rece, exact ca in perioada regimului comunist -, motivul real al crizei de pe piata locala a agentului termic.
Astfel, locatarii celor aproape 60.000 de apartamente legate, inca, la reteaua de termoficare a orasului au putut afla ca, din cauza exploziei pretului la gaz, Timisoara este nevoita sa plateasca facturi de 1 milion de euro la doua zile, ceea ce este impovarator pentru bugetul local.
Iata mesajul explicativ al primarului Dominic Fritz:
Stiu ca nimeni nu vrea sa auda vesti proaste legate de Colterm, dar e important sa intelegem in ce situatie suntem. Am pornit incalzirea in Timisoara la un cost total al gazului de 833 lei MW/ora. Intr-o singura saptamana, pretul total al gazului (molecula, transport, distributie si acciza) a crescut de la 550 la 833 lei MW/ora, dupa ce, de la inceputul anului, crescuse deja de 4 ori. Aceasta explozie de preturi este fara precedent si nimeni nu-i poate face fata, singur. Consecintele pentru fiecare consumator sunt imediate, si din pacate Colterm nu face exceptie.
Astazi costurile pe zi sunt in jur de 2 milioane de lei pe zi. Un milion de Euro la doua zile! In decembrie, ianuarie si februarie ne asteptam la costuri de aproape peste 3,5 milioane de lei pe zi, in jur de 100 de milioane de lei pe luna. LUNAR! Si asta daca preturile raman la nivelul de astazi.
De aproape 2 ani, furnizorul de gaz EON incheie cu compania Colterm contracte pe o singura zi si cu plata in avans, din cauza celor 70 de milioane de lei acumulati ca datorie in ultimii ani. Am inceput sa platim datoriile istorice si am ajuns sa fim la zi si cu plata facturilor curente. In total 132 de milioane de lei a platit municipiul catre Colterm de la inceputul anului, cat platim pentru curatenie, reparatia strazilor si intretinerea spatiilor verzi la un loc.
Municipiul si-a asumat plata a 50 de milioane de lei datorii ale Colterm catre furnizorul de gaz si 35 de milioane de lei datorii bancare ale Colterm, obligatii parafate, dar niciodata onorate pana acum. Dar acest lucru inca nu a restabilit increderea furnizorului de gaz. Plata zilnica, in avans, inseamna ca societatea Colterm este direct bransata la bugetul local si Primaria este sub presiunea: daca nu platim, se opreste caldura in oras, inclusiv in spitale si scoli.
Intr-un scenariu normal, Colterm era, anul acesta, pe o directie de redresare: In vara aceasta, am inceput interventia pe 29 de km din reteaua de conducte. Am restructurat activitatile Colterm, numarul de directori si numarul angajatilor, care nu au legatura cu productia de agent termic, cu 100. Am organizat un concurs pentru selectia membrilor Consiliului de Administratie asistat de un expert independent. Am angajat o firma de avocatura sa protejeze patrimoniul orasului.
Am incheiat un acord cu Banca Mondiala de consultanta pentru un sistem local de termoficare viabil economic si ecologic.
Problema este ca pretul gazului a crescut atat de puternic incat se afla la cote istorice, si nu exista, nici macar la primarie, banii necesari pentru aceste plati. Si nu doar Primaria Timisoara este in aceasta situatie, ci multe dintre orasele care au un sistem public de termoficare. De aceea, pe langa solutiile locale, dintre care cresterea costului gigacaloriei in conditiile in care subventia este la limita maxima permisa de lege si restructurarea profunda a companiei sunt inevitabile, este nevoie si de o solutie nationala.
Stiu ca in Parlament se discuta, la initiativa PSD, despre o plafonare a pretului, iar ieri USR, prin premierul desemnat Dacian Ciolos, a lansat si alte solutii: reducerea TVA la energie de la 19% la 5%, subventionarea CET-urilor, credite fiscale pentru IMM-uri, ori exceptarea de la plata certificatelor verzi. Toate aceste propuneri sunt binevenite, oricine le-ar promova, pentru ca sunt salvatoare pentru orase, altfel nu ar mai avea niciun leu pentru investitii si pentru cetateni.
Fac un apel la partidele parlamentare sa gaseasca un consens in jurul acestor solutii si sa le promoveze de urgenta prin Parlament. Fara solutii nationale, Timisoara nu se va putea proteja impotriva acestei furtuni perfecte in economia globala.” (Mara Ion)
