Dragi timisoreni,
Marcam, astazi, implinirea a 102 ani de la instaurarea administratiei romanesti la Timisoara, prin intrarea in oras, la 3 august 1919, a trupelor romane, conduse de colonelul Virgil Economu. Era ziua in care istoria contemporana a orasului nostru incepea.
Din secolul al XIII-lea, cand „Cetatea Timisoarei” este atestata documentar, orasul nostru a fost pe rand, camp de batalie, capitala de regat, resedinta de pasalac otoman, si multe altele. Dar exista un fir rosu care traverseaza fiecare din aceste perioade.
O civilizatie banateana sui generis: aici au trait impreuna, in mod pasnic si tolerant, au prosperat, au visat si au inovat oameni din cele mai diverse etnii: romani, maghiari, germani, sarbi, slovaci, evrei, romi, bulgari, ucraineni si multi, multi alţii. Si aceasta diversitate bazata pe respect reciproc a fost mereu un motor de inovare.
Perioada de dinaintea momentului 3 August 1919 este una de mari prefaceri si inovatii tehnologice, la care multi timisoreni si astazi se gandesc cu mandrie si nostalgie ca orasul lor a fost de atatea ori primul: darea in exploatare a caii ferate Timisoara – Szeged (1857), introducerea telefoniei (1881), iluminatul public electric (1884), tramvaiul electric (1899), centrala hidroelectrica (1910), statia de epurare (1912), Uzina de apa (1914) – ca sa mentionez doar cateva dintre ele.
Perioada interbelica a continuat acest sir de prefaceri extraordinare, de asta data sub o alta administratie, cea romaneasca. Sunt anii in care se inaugureaza Scoala Politehnica din Timisoara (1920), pentru care orasul s-a zbatut aproape jumatate de secol. Se amenajeaza noi parcuri, cinematografe, biserici, scoli, se extinde reteaua de transport public local cu tramvaiul. Viata stiintifica, cea culturala si artistica iau avant.
Apoi, a urmat negura deceniilor de comunism, care doar prin curajul zecilor de mii de timisoreni iesiti in strada a putut fi inlaturata. Si Timisoara a fost din nou prima – primul oras liber de comunism din Romania. Anii 90 au venit ca un dus rece, dupa euforia lui Decembrie 1989, ca ani de cautari si preocupari, atat de clar sintetizate prin Proclamatia de la Timisoara.
Astazi, Timisoara este acasa pentru 45% din populatia judetului Timis, care transforma orasul intr-un captivant creuzet cu oameni din 21 etnii si 16 culte religioase diferite. Timisoara ofera 95% din locurile de munca disponibile in Polul de Crestere si polarizeaza 80% din cifra de afaceri a judetului.
Mediul public si cel privat deruleaza in prezent, lucrari de investitii de circa 4 miliarde de lei din fonduri europene. Orasul nostru face pasi concreti in dezvoltarea cailor de transport – recent a fost dat in folosinta noul terminal pentru sosiri externe al Aeroportului Traian Vuia, continua lucrarile la centura Timisoara Sud, vom avea o noua legatura mai facila la autostrada A1.
De cateva luni, vedem ca Timisoara este oras-magnet pentru importante investitii in domeniul cercetarii si al productiei in electromobilitate. Si mai ales, Timisoara se pregateste pentru cea mai mare provocare a sa din ultimele decenii: cea de Capitala Culturala Europeana, o oportunitate istorica sa promovam aceste valori unice si totodata europene ale orasului, si impreuna cu ele imaginea Romaniei in lume.
Dragi oaspeti,
La mai bine de 100 de ani de la momentul in care in Timisoara se instaura administratia romaneasca, cred ca atuurile si provocarile sunt similare. Si atunci, la fel ca acum, oamenii care traiesc in acest oras sunt adevarata bogatie: ei sunt cei care aprind scanteia schimbarii, sunt energia care poate transforma orasul.
Acum 100 de ani, timisorenii se adaptau din mers unei noi administratii, care aducea noi reguli, o noua limba oficiala, un nou sistem legislativ si administrativ. Si nu erau provocari mici!
Provocarea noastra de astazi este sa generam o schimbare sistemica a administratiei locale care sa ofere bunastare pentru intreaga comunitate. Sa fim, cum am mai fost, primii. Sa avem ambitii mari.
Ambitiile noastre ca administratie se leaga de atragerea de fonduri europene, de investitii majore in toate domeniile, care sa aduca din nou, in fiecare din noi, sentimentul de mandrie pentru orasul nostru, pentru comunitatea din care facem parte, pentru cartierul in care traim.
Proiectele pe care le gandim pentru PNRR si pentru noul ciclu de finantare pe fonduri europene mizeaza pe economie verde si digitala, pentru a avea un oras cu o calitate a vietii superioara. Lucram la proiecte pentru regenerarea spatiului public din cartiere, extinderea zonelor verzi, introducerea de iluminat public inteligent, cresterea calitatii serviciilor de educatie si de sanatate, retehnologizarea sistemului de termoficare, imbunatatirea transportului public si a retelei de infrastructura ciclista, digitalizarea serviciilor publice.
Care este fundamentul pe care construim increderea ca vom face fata acestor provocari? Sau, altfel spus, care este combustibilul care da credibilitate si avant ambitiilor noastre?
Dragi oaspeti,
Cand Aurel Cosma scria acum 102 ani ”astept de la poporul romanesc de pe intreg teritoriul administrat de mine sa respecte fara nicio rezerva toate drepturile celorlalte popoare, ca in schimb si ale sale sa fie respectate de catre acelea si sa traiasca in armonie frateasca cu toti conlocuitorii acestor tinuturi”, vorbea de spiritul tolerant al Timisoarei, pe care l-am vazut atunci la toti: la oamenii iesiti pe strazi sa intampine trupele romane, dar si la politicienii vremii.
Acest spirit este remarcabil tocmai pentru ca ziua de 3 august 1919 nu a fost pentru toata lumea o zi de sarbatoare. Unii si-ar fi dorit atunci o alta cale pentru Banat, pentru unii a ramas o zi dureroasa.
Dar dincolo de aceste diferente, tranzitia a fost una pasnica, si una focusata pe constructie, pe viitor, pe comunitate. Marea adunare din piata care de atunci se numeste Piata Unirii, cand in fata multimii au vorbit toti: si protopopul ortodox roman si cel sarb, si reprezentantul svabilor, si cel al maghiarilor, si primarul si subprefectul, trebuie sa fie, astazi, modelul nostru de comportament politic. Lectiile pe care oamenii politici din acea vreme ni le-au lasat cred ca sunt bune ocazii de reflectie.
Indiferent de opiniile noastre politice, de confruntarile noastre ideologice, telul nostru suprem, ultim, de oameni politici, trebuie sa fie bunastarea orasului nostru. Sa construim, nu sa dezbinam.
Sa continuam traditia inaintasilor nostri care prin inteligenta si cultura politica au fost capabili sa stimuleze si sa descatuseze energia comunitatii, singura forta capabila de schimbare. Sa continuam cu mandrie lungul sir de politicieni locali care au stiut in momentele cruciale pentru evolutia orasului, sa se ridice la nivelul asteptarilor si sperantelor pe care comunitatea si le-a pus in ei.
Tocmai de aceea, am ales, astazi, sa onoram timisoreni deosebiti ale caror vieti au fost si sunt exemple ale acestui spirit, care au marcat istoria Timisoarei cu amprenta lor personala: onoram astazi verticalitatea jurnalistica a lui Oscar Berger, tenacitatea si viziunea medicala a lui Dorin Bratu, pasiunea lui Nicolae Secosan pentru sport ca un creator de comunitate, si atasamentul profund al Smarandei Vultur fata de valorile interculturale timisorene. Ei sunt si ne raman o inspiratie pentru cum ambitiile noastre timisorene pot fi realizate si in urmatorii 100 ani, cum civilizatia noastra banateana poate livra rezultate si bunastare si pentru generatiile viitoare.
La fel ca in 1919, si acum, administratia si comunitatea vor fi impreuna pentru prefacerile ce vor urma, pentru ca doar impreuna avem si capacitatea si ambitia necesare. Va invit pe fiecare dintre dumneavoastra sa fiti parte la calatoria pe care am inceput-o, pentru ca Timisoara are nevoie de ideile si contributia fiecaruia dintre noi. Si pentru asta va multumesc tuturor. Pentru perseverenta, pasiunea si implicarea dvs.
Sa fim, asadar, demni urmasi ai inaintasilor nostri, impreuna pentru un oras european, verde si inteligent.
Traiasca Timisoara! La multi ani, dragi timisoreni!
Dominic Samuel Fritz
Primarul Municipiului Timisoara
