Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca vaccinarea obligatorie nu incalca nici dreptul la viata privata, nici libertatea de gandire, constiinta si religie, intr-o speta recenta, cazul Vavřička s.a. contra Republica Ceha.
Marea Camera a Curtii a stabilit ca „principiul solidaritatii sociale poate justifica impunerea vaccinarii tuturor, cand este vorba despre protejarea persoanelor mai vulnerabile.”
Pentru a pronunta o astfel de decizie, Curtea a retinut ca legislatia nationala din Cehia prevede ca pot fi primiti in crese si gradinite copiii vaccinati, cei imunizati altfel, ori cei care nu pot fi vaccinati din anumite motive legate de sanatate.
Chiar daca legislatia interna prevede obligativitatea vaccinarii, acest fapt nu implica si administrarea fortata a vaccinurilor. Astfel, pentru copiii cu varste mai mici de 15 ani, responsabilitatea pentru vaccinare apartine parintilor.
In caz de neindeplinire a acestei obligatii, parintii minorilor sunt pasibili de amenda contraventionala ce poate ajunge pana la suma de 400 euro. O parte dintre reclamanti au fost invocat refuzul institutiilor cehe privind inscrierea la cresa motivat de faptul ca nu au fost vaccinati.
Curtea a retinut ca efectele deciziilor institutiilor interne asupra reclamantilor, respectiv amendarea si neincluderea acestora in sistemul prescolar, sunt justificate si limitate in timp, pana la admiterea in sistemul de invatamant primar, apreciind astfel ca nu au fost incalcate drepturile invocate.
De asemenea, Curtea a precizat ca „in cazul in care se considera ca o politica de vaccinare voluntara nu este suficienta pentru a obtine si mentine imunitatea turmei sau imunitatea turmei nu este relevanta din cauza naturii bolii (de exemplu, tetanosul), autoritatile interne pot introduce in mod rezonabil o politica de vaccinare obligatorie pentru a atinge un nivel adecvat de protectie impotriva bolilor grave.”
In acest context, se ridica problema de a sti ce impact va avea aceasta decizie asupra legiuitorului roman, cu atat mai mult cu cat ne aflam in plina criza generata de raspandirea virusului SARS-CoV-2.
„Pentru a raspunde acestei intrebari, trebuie sa precizam ca legislatia din Romania nu prevede obligativitatea vaccinarii minorilor in vederea accesului la invatamantul prescolar. De mai bine de 3 ani, se discuta despre adoptarea legii vaccinarii, proiectul initial suferind mai multe modificari de-a lungul timpului”, afirma Alina Tiocan, Avocat Iordachescu & Asociatii.
Potrivit proiectului de lege adoptat de Senat „vaccinarea copiilor cu vaccinurile prevazute in Calendarul national de vaccinare, aprobat prin ordin al ministrului Sanatatii, precum si cu cele administrate in situatii epidemiologice speciale intregii populatii ori unor grupuri de populatie, este obligatorie.”
Amendamentele depuse la Camera Deputatilor, care este de altfel si for decizional, arata ca „toate vaccinarile efectuate adultilor si copiilor se fac doar in baza acordului expres si prealabil al pacientului sau al reprezentantului legal.”
„La un studiu mai aprofundat al acestui proiect de lege, vom descoperi ca actul normativ nu cuprinde instrumente clare care sa conduca la obligativitatea sanctionarii, ci doar sanctiuni pentru refuzul informarii despre vaccinare. Consideram ca aceasta decizie a Curtii Europene a Drepturilor Omului va reprezenta un punct de referinta pentru legiuitorul roman, insa reamintim ca in prezent, legislatia nationala nu prevede obligativitatea vaccinarii”, incheie Av. Alina Tiocan. (G.G.)
Sursa: Ziua de Vest
