Dupa ce a bulversat filtrele politienesti din perioada starii de urgenta, anuntand ca nu este de acord ca romanii sa fie amendati cand merg, “ilegal”, fara declaratie, sa-si cumpere paine, agentul Valer Kovacs, transferat de la IPJ Timis la Brigada Autostrazi A1, continua sa fie adeptul aplicarii legislatiei in spiritul legii, nu, neaparat, in litera ei.
Intr-un mesaj postat pe Facebook, agentul sef Valer Kovacs relateaza imprejurarile in care, azi-noapte, intr-o parcare de pe autostrada A1 Deva-Nadlac, a descoperit 4 emigranti din Afganistan.
“Nu am avut o patura sa le dau!”, este regretul politistului din Timis, care reflecteaza la soarta oamenilor care fug de razboaie, de foame, in speranta unui trai mai bun.
Reproducem, intocmai, mesajul atipicului politist din Timis.
“NU AM AVUT PATURA…
In speranta unui trai mai bun.
(Este interzis sa treci granita ilegal,
dar acel lucru nu trebuie sa ne impiedice
sa fim oameni.)
Oare cati romani au murit impuscati la granita, inainte de ’89, care au sperat la un trai mai bun?
Ora 03:00, apel 112 pe autostrada A1 Deva – Nadlac.
Un cetatean de buna credinta reclama ca a vazut persoane suspectate intr-o parcare in apropierea unui TIR.
Ora 03,30 identificam TIR-ul in cauza, trezim soferul care nu a auzit nimic, desfacem prelata si gasim 4 refugiati, care se ascundeau in remorca.
Inghetati de frig, cu fete de copii, cu varste ce nu treceau de 18 ani, nu prea am inteles mare lucru de la ei. Doar atat am aflat ca erau din Afganistan si doreau sa ajunga in Germania, in speranta unui trai mai bun.
Atunci am inteles prin ce trec unii oameni care fug de razboaie, atunci am inteles ce inseamna sa fii, cu adevarat, necajit. M-am uitat in ochii lor si am vazut disperarea.
Afara erau 11 grade C. Unul dintre ei era doar in tricou, murdari si obositi, au adormit cu capul pe genunchi langa un calorifer. Nu am avut patura la mine, asa cum apare politia in alte state ale lumii, prin filme. Am putut doar sa-i adapostesc langa caloriferul de la toaleta parcarii de pe autostrada A1, care, spre marea lor bucurie, era cald si, probabil, de la oboseala, au adormit instant. Nu aveam mancare la mine sa le pot oferi, nu am avut nimic sa le dau…
Am solicitat sprijinul colegilor de la politia de frontiera, au fost predati lor in conformitate cu competentele.
In concluzie, sa nu va mai plangeti daca nu aveti iPhone 15. Altii fug de razboaie, la multi dintre ei le-au fost bombardate casele. Multi au murit inghetati in containere sau asfixiati…”. (G.I.)
