Acuzata ca ar fi primit o spaga de 3,8 milioane de dolari de la “baiatul destept” Bogdan Buzaianu, fapt recunoscut in fata procurorilor DNA de catre carausul Radu Budeanu, Elena Udrea are o reactie furibunda pe Facebook.
Fosta blonda de la Cotroceni il intreaba pe Radu Budeanu, fiul fostei crainice TV Delia Budeanu, inculpatul care a facut un acord de recunoastere a vinovatiei si s-a ales cu doar 2 ani de inchisoare, ce le va spune copiilor sai, cand vor creste mari, despre “onoare, demnitate, cinste, prietenie?”.
Faptele de care e acuzata Elena Udrea dateaza din perioada cand aceasta a fost ministrul Dezvoltarii in Guvernele Boc (2008-2012).
Iata textul integral cu reactia Elenei Udrea.
„Pentru ca subiectul a fost intens mediatizat alaltaieri, am decis sa fac totusi cateva precizari pe scurt, fara detalii din dosar, care sunt, de altfel, foarte picante.
Dosarul in care Budeanu a facut acord de recunoastere cu DNA nu este nou, este vechi din 2015.
Este celebrul dosar in care procuroarea Mihaela Iorga Moraru a declarat ca a fost sunata si presata de Kovesi sa ma aresteze a treia oara, dar ea a refuzat si si-a inchis telefonul.
Anul trecut, dosarul a fost retrimis la DNA de judecatorii ICCJ, pentru ca ei sa refaca probatoriul.
Cand, dupa 5 ani (!!!) de la primele declaratii contrare procurorilor, DNA ii propune acord de recunoastere lui Budeanu, este inca o dovada ca dosarul trimis in instanta de procurori e varza, ca acuzatiile pe care mi le aduc sunt mincinoase si ca fara acest acord stiau ca nu au nicio sansa in fata judecatorilor.
Si acest dosar a pornit de la denuntul deja celebrei autoare de delatiuni impotriva mea, Ana Maria Topoliceanu, un alt etalon de turnatoare, fosta «cea mai buna prietena», alaturi de cel al nu mai putin celebrei Irina Socol. Si la fel ca si cealalta, devenita unealta DNA dupa ce a profitat la maxim de avantajele materiale si relationale ale «prieteniei» noastre.
Toti participantii la faptele din dosar au fost scosi din cauza de procurori, prin dosare disjunse, scopul fiind evident acela de a-i convinge, cu promisiuni sau amenintari, sa declare asa cum vor procurorii, ca sa reiasa ca eu as fi facut ceva penal.
Desi acuzatia care mi se aduce este de trafic de influenta, cumparatorul de influenta (Buzaianu) si complicele lui (Budeanu), dar si complicele la trafic de influenta (Topoliceanu), nu sunt acuzati de procurori, singura trimisa in judecata, in anul 2017, fiind eu. Pentru ca si acest dosar este construit doar impotriva mea.
Situatia, asa cum o descrie chiar denuntatoarea, este ca Budeanu i-a adus la sediul partidului o geanta cu bani si ca EU NU AM VAZUT ACESTI BANI, IAR EA, CA SEFA DE CAMPANIE, I-A CHELTUIT (ZICE EA CA PE TOTI!!!!!!), PENTRU PARTID, LA ALEGERILE LOCALE DE LA BUCURESTI DIN VARA LUI 2012. ALEGERI LA CARE EU NU AM CANDIDAT!
Lucru care, in sine, nu este nimic penal. Partidele politice si campaniile electorale se finantau pana de curand din sponsorizari, cotizatii, donatii etc. Acum se finanteaza de la bugetul de stat!!!
Si chiar daca Topoliceanu ar fi scapat cateva sute de mii si in buzunarul ei propriu, tot nu as putea fi acuzata eu de ceva penal. Poate doar de nepermisa naivitate si incredere intr-o astfel de persoana.
Ca sa fie penal, procurorii au nevoie ca Budeanu sa spuna ca banii, de fapt, au fost dati pentru mine si ca eu am promis ca in schimbul lor il ajut cu ceva pe Buzaianu (ajutor care nu a existat, conform chiar declaratiilor acestuia).
Asta ar insemna ca eu as fi ales sa fac ceva penal, mi-as fi riscat libertatea, ca sa-i las o geanta cu aproape 4 milioane de euro lui Topoliceanu, sa o cheltuie cum vrea, pentru partid, pe candidaturile lui Paleologu, Prigoana si Tanasescu & PDL Bucuresti si eventual pentru a-si plati vacantele de 5 stele pe care si le-a permis din momentul in care a devenit «prietena mea cea mai buna».
Cat de prost ar trebui sa fie cineva ca sa faca asa ceva??? Macar luam banii acasa, ma gandesc… vorbim, totusi, de aproape 4 milioane de euro!!!!!
Nu-l condamn pe Radu Budeanu pentru ca a ales sa spuna ce vor procurorii in schimbul unei libertati aproape sigure, pentru ca stiu ca are copii mici si probabil de aici se trage slabiciunea lui. Desi, mai ales fiind barbat, poate era mai onorabil sa-si obtina libertatea luptandu-se in instanta cu procurorii si spunand adevarul.
Totusi, oare ce le vor spune Budeanu sau Topoliceanu copiilor lor cand vor creste mari, despre onoare, demnitate, cinste, prietenie? Cum le vor explica ce au facut ei in anii acestia? Grea povara vor duce pe umeri…” (V.E.)
