Arhiepiscopul Pimen al Sucevei si Radautilor a murit, in noaptea de marti spre miercuri, in jurul oreo 0,50, la Institutul National de Boli Infectioase „Matei Bals” din Capitala, in urma unui al doilea atac de cord.
Inaltul prelat al Bisericii Ortodoxe a fost adus la spitalul din Bucuresti, in 20 aprilie, cu un elicopter SMURD, dupa ce s-a infectat cu noul coronavirus, iar starea sa s-a agravat. Din cauza complicatiilor pulmonare, a fost intubat inca de la momentul internarii.
Desi tratamentul la care a fost supus pacientul a fost confidential, surse medicale au declarat ca IPS PImen a fost primul bolnav de coronavirus din Romania care a primit doze de plasma hiperimuna de la donatori vindecati. Din nefericire, toate eforturile medicilor s-au dovedit zadarnice. In 25 august 2020, IPS Pimen ar fi implinit venerabila varsta de 91 de ani.
Purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, Vasile Banescu, a declarat ca Arhiepiscopul de Suceava si Radauti, Pimen, care a murit miercuri dimineata, va fi inmormantat conform legislatiei pentru victimele Covid-19.
Aceasta inseamna ca dupa punerea in sicriul sigilat, acesta va fi preluat de Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor, care, impreuna cu Mitropolia Moldovei si Bucovinei, va decide data si detaliile inmormantarii.
”Inaltpreasfintitul Pimen a trecut la Domnul. Biserica Ortodoxa Romana a pierdut astazi un vrednic de pomenire ierarh al ei, pe cel care a fost Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor in ultimii 29 de ani si al carui nume, alaturi de ale altor inaintasi ai sai, va ramane mereu legat de ocrotirea splendidelor manastiri bucovinene.
Mormantul se afla la manastirea Sihastria Putnei din judetul Suceava. In actuala situatie, conform Statutului BOR, cel care va administra temporar eparhia este Inaltpreasfintitul Parinte Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, impreuna cu Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, Preasfintitul Damaschin Dorneanul”, a declarat Vasile Banescu.
Nu cu mult timp inainte de a muri, IPS Pimen a scris un text de bun ramas, o adevarata confesiune de suflet, in care-si destainuie ultimele dorinte, pentru cand nu va mai fi.
„Sicriul mi l-am pregatit. Este din larita. L-am pregatit frumos, m-am asezat in el, am vazut ca incap. Stergarele le-am pregatit, lumanarele le-am pregatit, mai trebuie sa fiu pus in sicriu si bagat in mormant. Si-am zis ca dupa ce voi fi bagat in mormant si oamenii vor pleca, si va ramane doar groparul, sa se auda, mai incet, asa, in surdina, Marsul funebru, de <Chopin>, Balada lui <Ciprian Porumbescu>, ceva din <Rapsodia> lui George Enescu si un bucium. Sau doua buciume. Sa fie… Sa cante asa, mai in surdina…
Pentru ca este prea frumoasa Bucovina si prea frumoase cantecele noastre romanesti. Sunt dumnezeiesti! Si am zis sa fie si o traistuta, in care sa puna cateva fotografii cu copii si adulti imbracati in portul national. Aceste imagini nu vor pieri niciodata in fata lui Dumnezeu! Si eu cand ma voi prezenta in fata lui Dumnezeu voi spune ca acestia sunt oamenii cu care am trait si care m-au ajutat sa traiesc frumos. Pentru ca multe am invatat de la ei, chiar si de la copii”. (G.I.)
