Judecatoarea Corina Corbu, presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, spune, intr-o „scrisoare catre concetateni” si catre colegii magistrati, ca decizia Parlamentului de eliminare a pensiilor de serviciu ale judecatorilor si procurorilor este una „trista” si „stupefianta”, fiind luata „cu ignorarea flagranta, chiar premeditata”, a deciziei anterioare a Curtii Constitutionale.
„Nu cred ca am mai avut o astfel de situatie in Romania, mai ales ca hotararea a fost luata practic in conditii de cvasi unanimitate, o clasa politica altminteri prin definitie divizata gasind se pare una dintre putinele linii comune in afectarea pe termen lung a insasi stabilitatii sistemului judiciar”, afirma Corina Corbu.
Corina Corbu vorbeste despre atitudinea negativa a publicului fata de justitie in chestiunea pensiilor de serviciu, care are la baza, in mod justificat, gravele excese semnalate in acest domeniu in cazuri particulare. Ea spune ca majoritatea acestor excese au insa ca sursa imperfectiuni legislative pe care nu autoritatea judecatoreasca le-a introdus si pe care nu autoritatea judecatoreasca nu le-a corectat timp de ani de zile, preferand sa le ignore.
Presedintele instantei supreme afirma ca nu multi s-au gandit la acest moment la consecintele pe termen lung ale unei astfel de masuri, la cat de greu va fi pe viitor sa fie atrasi cei mai buni tineri juristi, „nu s-au gandit la ce inseamna sa demotivezi judecatorii, in conditiile unui sistem care deja este caracterizat de supraincarcare, de inflatie legislativa si de practica neunitara, si nu s-au gandit cat de aparat sau, dimpotriva, cat de vulnerabil se va simti un cetatean intr-un litigiu cu statul sau chiar cu un alt particular, dupa ce, poate chiar spre satisfactia lui initiala, a vazut cum statutul profesional al celor care sunt chemati sa il judece, in conditii de independenta si de impartialitate, a fost practic calcat in picioare”.
Iata scrisoarea presedintei instantei supreme:
„Decizia luata ieri de Parlamentul Romaniei a fost pentru mine, ca judecator si cetatean, trista si, as spune, stupefianta. Trista, pentru ca a fost luata intr-o modalitate care ridica mari intrebari cu privire la previzibilitatea legii in ceea ce priveste reglementarea statutului unor profesii care presupun dedicatie si privatiuni pentru servirea interesului public – magistratii, personalul aeronautic, diplomatii, grefierii etc. – si pentru ca pare sa fi fost luata, cel putin in cazul magistratilor, cu ignorarea flagranta, chiar premeditata, a jurisprudentei anterioare pe aceasta tema a Curtii Constitutionale. Nu cred ca am mai avut o astfel de situatie in Romania, mai ales ca hotararea a fost luata practic in conditii de cvasi-unanimitate, o clasa politica altminteri prin definitie divizata gasind se pare una dintre putinele linii comune in afectarea pe termen lung a insasi stabilitatii sistemului judiciar.
Stupefianta – nu prin rezultatul final, care era previzibil din declaratiile publice, ci prin modalitatea concreta in care a fost luata, cu ignorarea completa a principiului cooperarii loiale intre autoritatile statului, cu ignorarea argumentelor aduse din interiorul sistemului judiciar – de institutiile reprezentative, de asociatiile profesionale, de adunarile generale -, dar, mai ales, prin incurajarea unui curent social negativ la nivelul opiniei publice in special impotriva magistratilor, desi rezultatele acestui demers se vor reflecta negativ tocmai asupra serviciului public al justitiei, la care apeleaza anual milioane de cetateni.
Ca judecatori suntem educati sa ne inhibam partea emotionala, in special in comunicarea publica. Insa nu traim inchisi in sediul Inaltei Curti de Casatie de Justitie, facem parte din societate si cunoastem ca opinia majoritara a cetatenilor la acest moment este in mod vehement impotriva pensiilor de serviciu. De asemenea, nu imi voi permite niciodata sa spun intr-o tara democratica ca societatea greseste sau ca opinia poporului roman poate fi ignorata.
Pot spune insa cu toata responsabilitatea ca ea este bazata in mare parte pe imprejurarea ca de o lunga perioada de timp celelalte puteri ale statului trateaza justitia, de multe ori, in cel mai bun caz ca pe o „Cenusareasa”, iar, in cel mai rau caz, ca pe o ramura a puterii de stat de rangul doi, care trebuie pusa la locul ei, pentru a nu „deranja„ celelalte puteri ale statului.
Sunt de acord, a venit timpul sa punem justitia la locul ei, respectiv pe o pozitie de egalitate si de echilibru in raport cu Executivul si Legislativul in arhitectura institutionala a Romaniei. Aceasta nu inseamna sa toleram deficientele sistemului judiciar, de care si noi suntem constienti si facem tot ceea ce este posibil pentru a le remedia intr-un termen cat mai scurt; dimpotriva, poate insemna sa tratezi cu exigenta calitatea serviciului public al justitiei, dar trebuie sa faci acest lucru asigurandu-i resursele necesare pentru a se putea reforma si pentru a se putea dezvolta, inclusiv o finantare corespunzatoare.
Mai pot spune ca atitudinea negativa a publicului fata de justitie in chestiunea pensiilor de serviciu mai are la baza, in mod justificat, gravele excese semnalate in acest domeniu in cazuri particulare. Tin insa sa amintesc ca marea majoritate a acestor excese au ca sursa imperfectiuni legislative pe care nu autoritatea judecatoreasca le-a introdus si pe care nu autoritatea judecatoreasca nu le-a corectat timp de ani de zile, preferand sa le ignore. Aceste excese trebuie corectate, cu fermitate. Dupa cum trebuie remediate si celelalte disfunctii existente la nivelul sistemului judiciar. Nu se poate insa atinge un astfel de rezultat afectand cea mai importanta resursa de care beneficiaza orice sistem judiciar, respectiv cea umana.
In sfarsit, pot spune ca nu multi s-au gandit la acest moment la consecintele pe termen lung ale unei astfel de masuri. Nu s-au gandit in mod cert la cat de greu ne va fi pe viitor sa mai atragem cei mai buni tineri juristi spre profesia noastra, nu s-au gandit la ce inseamna sa demotivezi judecatorii, in conditiile unui sistem care deja este caracterizat de supraincarcare, de inflatie legislativa si de practica neunitara, si in mod cert nu s-au gandit cat de aparat sau, dimpotriva, cat de vulnerabil se va simti un cetatean intr-un litigiu cu statul sau chiar cu un alt particular, dupa ce, poate chiar spre satisfactia lui initiala, a vazut cum statutul profesional al celor care sunt chemati sa il judece, in conditii de independenta si de impartialitate, a fost practic calcat in picioare.
Si mai indraznesc sa spun ca aceia care incurajeaza sau care cred ca pot profita de pe urma crearii unui conflict artificial intre societate si autoritatea judecatoreasca pe tema pensiilor de serviciu – si mi-as fi dorit, ca om, sa nu trebuiasca sa mentionez aici contrapunerea stupefianta emisa in spatiul public intre pensiile de serviciu si alocatiile de stat pentru copii – uita de faptul ca aceste consecinte negative se vor rasfrange asupra noastra, a tuturor, in primul rand in calitate de cetateni.
Sunt datoare sa o spun din nou – pensiile magistratilor nu sunt ”pensii speciale” si nu sunt nici ”pensii nesimtite”. Excesele trebuie sanctionate si corectate, insa pentru marea majoritate a colegilor mei pensiile de serviciu sunt o garantie a independentei, sunt un element care le permite sa isi indeplineasca functiunea sociala.
Pensiile de serviciu ale magistratilor includ o componenta contributiva si o alta componenta compensatorie, aceasta din urma reflectand tocmai incompatibilitatile si interdictiile la care sunt supusi. In pofida legendei induse la nivelul perceptiei publice, pensiile de serviciu nu sunt o inventie romaneasca, e suficient sa ne uitam la situatia din institutiile Uniunii Europene si din majoritatea statelor membre.
In pofida unei alte legende induse la nivelul perceptiei publice, nici salariile si nici pensiile magistratilor nu sunt nici cele mai mari si nici ”nesimtite” si cred ca e suficient ca oricine este interesat sa verifice pe plan intern situatia din alte institutii sau entitati publice sau situatia fie si numai din tarile din regiune. Poate ca media salariilor magistratilor este intr-adevar semnificativ mai mare decat in alte domenii, dar aceasta reflecta doar faptul ca toti judecatorii, de la Inalta Curte pana la cea mai mica judecatorie, infaptuiesc justitia, trebuie sa ramana independenti si impartiali si sunt supusi acelorasi restrictii si incompatibilitati. Ca urmare, doar instantele sunt ierarhizate, nu si judecatorii, astfel incat diferentele de salarizare pe parcursul carierei profesionale nu pot fi la fel de evidente ca in cazul altor profesii.
Remarc cu regret ca, pe plan european, tendinta judecatorilor este in prezent de a solicita cresterea varstei pana la care pot ramane in profesie, in timp ce pe plan intern posibilitatea iesirii la pensie reprezinta pentru multi colegi obiectivul, speranta, care ii ajuta sa continue. E bine ca intotdeauna sa iti verifici informatiile din surse independente, asa ca le voi adresa jurnalistilor care s-au ocupat de sistemul judiciar de o lunga perioada de timp si care il cunosc indeaproape sa se pronunte asupra cauzelor unei astfel de discrepante. Oare nu provine ea tocmai din conditiile in care i se cere sa functioneze justitiei din Romania? Oare nu are drept cauza tocmai nenumaratele privatiuni si riscuri din care este compusa viata profesionala a magistratilor romani?
Aud foarte des in ultima vreme afirmatia ca sistemul judiciar ne costa prea mult – salariile si pensiile magistratilor sunt ”nesimtite”, „in fond nu ii obliga nimeni sa fie judecatori”, grefierii au „pretentii absurde” etc. Cu privire la toate acestea pot doar reaminti ca un sistem judiciar corect, eficient si rapid este, pentru o tara, din punct de vedere economic, echivalentul unei retele de autostrazi.
Fara a se intelege de aici ca s+ar putea vreodata renunta la una in favoarea celeilalte. Intrebati orice antreprenor care sunt conditiile realizarii unei investitii si nu cred ca nu va mentiona infrastructura, o legislatie previzibila si stabila si un sistem judiciar eficient si rapid pentru solutionarea eventualelor litigii. Cred ca puteti trage singuri concluziile in privinta tuturor celor trei elemente, v-as invita insa sa ne gandim uneori nu cat ne costa o justitie eficienta, ci cat ne costa, ca tara, daca nu o avem.
As dori sa imi exprim aprecierea pentru aceia care si-au mentinut in aceasta perioada mintea limpede si deschisa. Imprejurarea ca s-au ridicat voci remarcabile, din afara sistemului judiciar, apartinand unor avocati, membri ai altor profesii juridice, profesori universitari, analisti, jurnalisti, economisti, reprezentanti ai societatii civile, de toate orientarile, care au semnalat riscurile unui demers ca acela de ieri a fost una dintre putinele satisfactii ale acestei perioade. Le multumesc si vreau sa ii asigur ca nu asteptam nimic altceva decat obiectivitate in analiza serviciului public al justitiei.
Doresc sa transmit tuturor colegilor mei judecatori un mesaj de solidaritate si de unitate. Stiu cu ce probleme se confrunta, stiu ca preocuparea lor constanta este cum sa isi exercite mai bine profesia si sa isi administreze mai bine dosarele, iar evenimentele recente nu au facut decat sa le deturneze atentia si sa le complice o activitate profesionala deja dificila. Iar, ca judecatori, nu uitam ca in spatele fiecarui dosar se afla oameni care isi asteapta dreptatea. Ii asigur ca voi face tot ce este posibil pentru a le garanta posibilitatea de a se apleca in liniste asupra cazurilor pe care le au de rezolvat, fara a fi nevoiti sa reactioneze la astfel de evenimente, care ar trebui sa ramana exterioare profesiei noastre. O voi face mai des si mai ferm.
Insa o spun public, desi deja efortul lor profesional este remarcabil, va trebui sa il sporim. Desi inflatia si instabilitatea legislativa, care s-au transpus in ineficienta mecanismelor de solutionare alternativa a litigiilor, in supraincarcare, in practica neunitara ne ridica probleme serioase, trebuie sa crestem permanent calitatea activitatii noastre. Desi ramanem fiecare dintre noi singuri cu constiinta noastra in aplicarea legii, trebuie ca, prin pregatire profesionala si deschidere spre dialog, sa o aplicam intr-o modalitate unitara. Desi suntem un corp profesional de elita, trebuie sa manifestam mai multa fermitate fata de aceia dintre noi, putini la numar, care neglijeaza sa isi faca datoria. Si desi ne confruntam cu provocarile unei lumi noi – revolutia digitala, preocuparile legate de schimbarile climatice, schimbarea fundamentala a modalitatii si a vitezei cu care se stabilesc si se desfasoara raporturile comerciale etc. – trebuie sa facem efortul de a fi intotdeauna pregatiti impecabil din punct de vedere profesional.
In general, indiferent de rezultatul final al demersului de ieri al Legislativului, nu este suficient sa declaram sau sa demonstram la nivel teoretic ca statutul nostru profesional trebuie protejat, ca o garantie a statului de drept, ci trebuie sa castigam acceptarea acestei necesitati la nivel social.
Trebuie sa demonstram societatii, zi dupa zi, de fiecare data cand ne imbracam roba, prin impartialitate, curaj, decenta, politete, dedicatie si pregatire profesionala, ca meritam respectul ei si acest statut , inclusiv in ceea ce priveste pensiile de serviciu.
Este singura garantie reala si durabila pentru ca astfel de demersuri sa nu se repete. Trebuie sa continuam sa facem justitie, sa o facem bine si sa aratam cetatenilor ca ii respectam si ca ne respectam profesia”.
Cifrele prezentate de Corina Corbu:
Numarul pensiilor de serviciu ale magistratilor aflate in plata – 3.800-4.000. Cele ale grefierilor – aproximativ 1.800-2.000
Numarul pensiilor aspeciale care vor ramane in plata si in conditiile intrarii in vigoare a propunerii legislative adoptate ieri de Parlament – aproximativ 170.000
Volumul total de activitate al instantelor judecatoresti in 2018 – 2.946.106 de dosare
Incarcatura medie de dosare per judecator in 2018 – 1.129 cauze/judecator la judecatorii, 655 la tribunale, 586 la curtile de apel, 1.152 de cauze/judecator la nivelul instantei supreme.
Legea votata miercuri de Camera Deputatilor a fost initiat de parlamentarii PNL si vizeaza eliminarea pensiilor speciale pentru pe deputati si senatori, judecatori si procurori, personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor, functionarii publici cu statut special, functionarii publici parlamentari, membrii corpului diplomatic si consular, membrii Curtii Constitutionale, precum si personalul aeronautic civil navigant profesionist din aviatia civila. Actul normativ nu ii vizeaza pe militari si politisti. (V.E.)
