In urma publicarii integrale a scrisorii pe care mi-a adreseaza dl Victor Neumann si in virtutea dreptului la replica, va rog sa dati curs, in aceleasi conditii de vizibilitate, publicarii dreptului la replica urmator.
Unde ai fost ? Cu aceasta intrebare Victor Neumann ma interpeleaza recent in Renasterea banateana si pe reteaua UVT ? Incerc sa iau in serios aceasta intrebare si-i propun domnului Neumann sa ne intrebam impreuna unde am fost noi doi, cu biografiile noastre pe masa.
S-o luam rezonabil din preziua Revolutiei, desi am putea-o lua la fel de bine din prima zi cand ne-am incheiat studiile, eu cu zece pe linie in toti anii de studii si repartizat pentru noua ani la o scoala de cartier din Timisoara.
Unde am fost la Revolutie ? Din chiar prima zi pana in ultima am fost pe strazile Timisoarei alaturi de prietenii mei, care au depus deja marturie despre acele zile. Nici mie si nici multora din prietenii mei nu ne-a trecut insa prin minte sa luam rusinoasele certificate de revolutionari. In casa am intrat in saptamana de foc doar pe fuga si doar ca sa-i anunt pe oamenii de departe de care am fost legat despre ce se intampla in orasul meu martirizat : Ileana Malancioiu, Magdalena Bedrosian, Alexandru Paleologu si multi altii (la Bucuresti), Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Eugen Uricaru (la Cluj).
Au fost zeci si zeci de telefoane, ascultate si taiate dupa convorbirile cu mine. A se vedea, ca dovada, intre altele, Jurnalul lui Mircea Zaciu, pe chiar ultima sa pagina. In zilele acelea am fost, asadar, unde trebuia sa fiu si unde orasul meu scria istorie – cu sange.
Insa domnul Neumann, intelectualul si mai ales istoricul, el oare unde a fost atunci ? In zilele cand Istoria coborase in strada si se facea sub ochii nostri, sub gloante, istoricul, el, unde era ? Stie cineva ? Eu pot invoca zeci de nume de timisoreni in sprijinul a ce spun aici. El ? Sapte ani dupa Revolutie, cu nesfarsite tensiuni, in fata comunismului remanent, cel de zi cu zi, in anii mineriadelor, ai marilor manipulari, ai marilor jafuri in economie, in anii cand Romania nu se stia daca o ia spre Vest sau spre Est, eu am fost tot acolo unde trebuia sa fiu, niciodata, dar nici macar pentru o singura secunda, dincolo sau in alta parte : am infiintat Societatea Timisoara si ziarul omonim, am infiintat Alianta Civica si Partidul Aliantei Civice, am co-organizat prima reuniune a opozitiei anti-comuniste, iar asta se intampla tot la Timisoara, in aprilie 1990. Am fost deci initiator al primelor nuclee de coagulare civica din Romania, am fost – mereu si mereu – alaturi de oameni, ca sa castigam centimetru cu centimetru, cu mari tensiuni, o mica zona de libertate si sa smulgem din mainile vechiului aparat monopolul puterii politice.
Dar in tot acest timp domnul Neumann unde a fost ? Stie cineva ? Macar sa consemneze la fata locului, daca nu si sa-si faca datoria de intelectual militant…
Din 1990 am fost interlocutor pentru sute de oameni politici occidentali, analisti politici, ziaristi, personalitati influente, ca sa obtin sprijin pentru tara mea si pentru fortele democrate. Lista e atat de lunga si cu nume atat de sonore pe ea, incepand cu presedinti de state, incat mi se pare indecent s-o pun pe hartie. De altfel, o parte dintre aceste intalniri a fost consemnata in presa, cu fotografii.
Ce am facut in diplomatie, incepand cu decembrie 1998, ma chestioneaza domnul Neumann ? Si, mai ales, ce am facut pentru Universitatea de Vest ? Si cine m-a numit, fiindca, spune domnul Neumann, am fost numit politic ?
Dupa stagii de politica externa la Washington, la Harvard (Boston), la Paris si la Bonn, dupa ce am fost in conducerea comisiei de politica externa a parlamentului si dupa ce principalii analisti politici din 1996, in dezbateri publice televizate, m-au plasat pe primul loc desemnandu-ma cel mai credibil ministru al afacerilor externe in guvernul (presei) de dupa alegeri, am fost numit consul general la Marsilia de Andrei Plesu, seful diplomatiei la acea vreme. Ca un amanunt, in nici una din functiile sale post-revolutionare, Andrei Plesu n-a fost membru de partid.
Din aceasta capacitate, am initiat si finalizat conventia dintre UVT si Universitatea Paul Valéry din Montpellier, semnata de rectorul UVT (Prof. Dumitru Gaspar) si decanul Facultatii de Litere (Prof. Ileana Oancea). Am organizat conventia dintre Universitatea de Medicina din Timisoara (rector Dragulescu) si Universitatea din Marsilia, dintre Directia sanitara Timis si organismul similar din zona Marsilia. La Paris, am fost numit de un guvern PSD. In Maroc, am fost numit de un guvern de centru-dreapta. Asijderi in Portugalia. Am fost prelungit in Portugalia, peste mandatul obisnuit, de patru ani, de un guvern mixt, sub actualul presedinte. In 2015, am refuzat postul de secretar de stat in MAE, iar apoi am refuzat urmatoarele posturi : Shanghai, Cape Town si Rio de Janeiro. Am castigat prin concurs postul de consul general la Strasbourg, in decembrie 2016, cu decizie comunicata de departamentul de resurse umane al MAE, post in care dl Melescanu si-a numit, cu semnatura proprie, fiul vitreg !
La UVT, dupa intoarcere, mi-am luat – prin concurs – abilitarea de a conduce doctorate (decembrie 2016) si postul de profesor plin (in aceasta vara), cu comisie nationala si potrivit normelor, draconice trebuie spus, stabilite dupa noile criterii in materie.
Ca ambasador in Maroc am initiat conventia dintre UVT si Universitatea de la Mohammedia (Casablanca) si am organizat deplasarea conducerii UVT in Maroc (rectorul Ioan Talpos). In Portugalia a fost randul Universitatii Politehnice din Timisoara sa beneficieze de sprijinul meu. Domnul primar Robu poate certifica. In colaborare cu rectorul Marilen Pirtea, l-am adus la UVT pe Durão Barroso pentru decernarea titlului de doctor honoris causa. La invitatia mea, domnul rector Pirtea a participat la un dineu restrans cu actualul presedinte al Portugaliei, dl Marcelo Rebelo de Sousa, ce urma sa primeasca aceeasi recunoastere a universitatii timisorene, la fel ca si actualul secretar general ONU, António Guterres. Ambele mari personalitati isi dadusera acordul.
Intoarcerea mea acasa a lasat aceste proiecte in suspensie. Iata o foarte, dar foarte succinta trecere in revista a ce am facut pentru UVT si pentru mediul universitar timisorean, cu micul detaliu ca in functiile de mai sus eu n-am fost ambasador al UVT, ci mi-am reprezentat tara, in complexitatea ei, cu tot ce implica asta. E, pe acest palier, suficient pentru domnul Neumann ?
In toate functiile pe care le-am ocupat n-am dus razboaie continue cu colectivele pe care le-am avut in subordine, n-am utilizat functiile pentru a-mi ridica statuie proprie, nu mi-am vandut cartile proprii la poarta ambasadei, cum s-a intamplat la Muzeul de Arta din Timisoara (ce rusinos !), n-am luat niciodata un loc ce era ocupat de altcineva, cum s-a intamplat la Muzeul de Arta, n-am pus in pericol patrimoniul statului, cum e cazul si azi in aceeasi institutie, n-am lasat in paragina cladirile unde Romania este proprietar, ci le-am restaurat si securizat integral, de la acoperis la fundatie, cum nu se intampla la muzeu.
Cati metri patrati au fost restaurati de multi ani de cand domnul Neumann a preluat muzeul ? Vorbeste mereu de constructia la care s-a angajat. Care ? Unde se vede ea ?
A pierdut parte din inestimabila colectie Corneliu Baba. Pierde finantarile, pierde oamenii de valoare, tine inchise de un an obiecte de patrimoniu national si european, contrar legii. Doua colective de specialisti de la muzeu au trebuit sa reziste aberatiilor domnului Neumann, fara succes. I-a umilit pe specialisti si i-a impins sa plece. Unde, dar unde se poate vorbi aici despre o opera de constructie ?
Nu credeam, intorcandu-ma acasa, ca in orasul care facut revolutia mai e posibil, la trei decenii de atunci, sa existe asemenea aberatii. Iata ce ma uluieste si ma motiveaza sa ma angajez – din nou – in viata cetatii mele, ca altadata. M-as fi lipsit bucuros de aceste angajamente. Nu o fac pentru mine, fiindca nu am nici o ambitie personala, o fac pentru institutia pe care o conduce dl Neumann si pentru sanatatea mediul nostru cultural. Si pentru oamenii ei.
Vasile Popovici
