Eliberarea conditionata a afaceristului Maricel Pacuraru, patronul Realitatea TV, decisa in urma cu cateva zile de catre Judecatoria Braila, a readus in discutie faptul ca unul dintre fostii parteneri de afaceri ai milionarului pus in libertate, timiseanul Frunza Ewald, 65 de ani, din Sandra, se ascunde de peste 10 ani, fiind cautat si in prezent de politisti pentru a fi bagat la inchisoare, dupa o condamnare cu cantec primita intr-un dosar in care a fost bagat in fata chiar de patronul Realitatea TV.
Degeaba s-a plans Frunza Ewald ca este victima unei erori judiciare, in conditiile in care nu ar fi decat tapul ispasitor al unei unei tepe trase unui cetatean german de catre scrocul Maricel Pacurariu, ca instanta nu a luat in considerare argumentele acestuia si l-a condamnat la nu mai putin de 12 ani de inchisoare.
In 2014, Tribunalul Timis admite cererea lui Ewald de aplicare a legii mai favorabile, ca urmare a intrarii in vigoare a Legii 286/2009, si reduce pedepasa de 12 ani inchisoare primita pentru infractiunea de inselaciune la doar 5 ani. Chiar si in aceste conditii, Frunza Ewald nu s-a predat autoritatilor pentru executarea pedepsei, ci continua sa faca cereri prin intermediul avocatului sau Doru Julean, in speranta ca, pana la urma, i se va face dreptate, nevinovatia sa va fi demonstrata, iar CEDO va obliga statul roman la plata unor despagubiri record.
“Rechizitoriul este lovit de nulitate, intrucat este bazat pe marturii mincinoase!”, protesteaza Ewald intr-un memoriu adresat Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care a solicitat revizuirea sentintei de 12 ani inchisoare, insa toate probele invocate in apararea sa au fost ignorate. Nici nu se putea altfel, in conditiile in care, in acea perioada, Maricel Pacuraru era unul dintre favorizatii Guvernarii Boc, firmele sale castigand licitatii importante, de milioane de euro, la toate institutiile importante ale statului, incepand cu Senatul si Camera Deputatilor si terminand cu IGPR, ARR si chiar Nuclear Electrica.
Rechizitoriu marca “procuror Lucian Papici”
Conform rechizitoriului intocmit de procurorul Lucian Papici, in vremea cand activa la Parchetul de pe langa Tribunalul Timis, Ewald Frunza ar fi pacalit un om de afaceri german sa-i plateasca in avans suma de 200.000 USD, pentru o marfa promisa, dupa care ar fi schimbat banii dintr-un cont in altul, neonorand tranzactia.
In conditiile in care Frunza era un simplu actionar minoritar al firmei Dialto SRL, implicata in aceasta afacere, nu era administrator si, in consecinta, nu avea drept de semnatura in banca, la BCR Galati, unde au ajuns cei 200.000 USD, era greu de crezut ca acesta poate reusi sa mute banii dintr-un cont in altul si apoi sa dispara cu toata suma.
Totusi, procurorul a retinut in rechizitoriu vinovatia timisoreanului, desi suma ajunsese la firma lui Maricel Pacuraru, iar drept de semnatura in banca avea doar acesta si cumnatul sau. Astfel, Prin rechizitoriul nr. 703, din 23 iulie 2001, al Parchetului de pe langa Tribunalul Timis, procurorul Lucian Papici l-a trimis in judecata pe Ewald Frunza, sub acuzatia de inselaciune.
Conform datelor din actul de acuzare, Frunza a fost asociat la SC Dialto Center SRL, infiintata in 1999, in Galati, alaturi de Iulian Ditcov, cumnatul afaceristului Maricel Pacuraru, Alexandru Dan-Georgescu si Franz Paschschwoll. In septembrie 1999, Ditcov si Georgescu si-au cesionat partile sociale, astfel incat Franz Paschschwoll a devenit actionar majoritar, cu 70%, iar Frunza minoritar, cu 30%. Administrator al societatii a ramas insa acelasi Iulian Ditcov, iar firma si-a schimbat denumirea din Dialto Center SRL, in Dialto Center Romana-Austriaca SRL. Ewald Frunza a fost mandatat de Iulian Ditcov, prin procura, sa poata incheia afaceri in numele firmei, profitand de faptul ca Frunza, desi avea ca studii doar opt clase primare, vorbea fluent germana si putea fi de folos in contactarea unor afaceristi nemti. Asa se face ca, in 2000, Frunza a declansat negocieri cu un cetatean german interesat sa achizitioneze cateva mii de capete de taurine din Romania.
In calitate de reprezentant al firmei Dialto, Ewald Frunza a semnat un contract cu germanul, care s-a obligat sa deschida un acreditiv la BCR Galati, in valoare de 250.000 USD. Anchetatorul mai spune ca Frunza l-ar fi “constrans” pe german sa plateasca in avans 200.000 USD, pe motiv ca nu poate livra taurinele fara acesti bani si ca neamtul n-ar fi avut incotro, deoarece avea o nava in Portul Constanta a carei stationare il costase deja 30.000 USD. “A doua zi dupa depunerea sumei de 200.000 USD in contul Dialto Center Romano-Austriaca SRL, respectiv in 12.04.2000, suma a fost transferata de inculpatul Frunza intr-un alt cont si folosita pentru diverse plati, altele decat pentru plata unor furnizori de animale, fapt care dovedeste reaua-credinta a inculpatului si intentia sa ilicita de inselare a partenerului german”, a acuzat procurorul Lucian Papici.
Concluzia sa a fost ca “dupa intrarea banilor in cont, inculpatul a deturnat suma de la destinatia sa precisa, folosind-o in alte scopuri decat cumpararea de animale pe care sa le livreze partenerului german”. Paradoxal, din extrasul de cont reiesea ca din contul firmei Dialto fusesera efectuate mai multe plati catre firme ale afaceristului Maricel Pacuraru, administrata de cumnatul sau, insa acest lucru nu a atras atentia anchetatorului, care a ridicat extrasul de cont la rangul de regina a probelor.
12 ani de inchisoare, pe vorbe
Desi a sustinut in mod constant ca nu a avut drept de semnatura in contul firmei Dialto, deschis la BCR Galati, Ewald Frunza a fost condamnat, in 2006, de catre Tribunalul Timis, la nu mai putin de 12 ani de inchisoare. Instanta n-a tinut cont de faptul ca timisoreanul avea doar opt clase, ca nu avusese niciodata birou si telefoane si ca Iulian Ditcov, cumnatul afaceristului Maricel Pacuraru, cel cu drept de semnatura, mutase banii dintr-un cont in altul, dupa cum singur a recunoscut la proces.
“Va inlatura apararea in sensul ca, si daca s-a savarsit o fapta penala, nu a fost savarsita de inculpat, deoarece doar Ditcov Iulian avea specimenul de semnatura in banca, rezultand din probele administrate care a fost parcursul sumei de 200.000 dolari”, au mentionat judecatorii in motivarea sentintei de condamnare.
Desi pare incredibil, instanta a folosit pentru trimiterea lui Frunza dupa gratii chiar marturia lui Ditcov, cumnatul lui Pacuraru, care a declarat, in calitate de martor, ca il mandatase pe Frunza ca administrator in locul lui si ca a scos banii din cont la cererea verbala a acestuia. Curtea de Apel Timisoara a respins apelul inculpatului, desi la dosar a fost depusa o adresa din partea BCR Galati, in care s-a precizat ca Ewald Frunza nu a avut drept de semnatura in banca.
“Va informam ca nu figurati pe specimenul de semnatura depus de societatea SC Dialto Center Romano-Austriaca SRL, prin urmare nu ati putut face operatiuni in conturile acestei societati, atat in lei, cat si in valuta”, au confirmat oficialii bancii. Fara sa se refere la aceasta proba depusa in apararea inculpatului, instanta a respins apelul, mentionand de mai multe ori ca Ewald Frunza a intrat in posesia sumei de 200.000 USD – la care, legal, nu putea sa ajunga -, pe care a folosit-o in alte scopuri.
A urmat recursul la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care, de asemenea, a fost respins, cu motivatia ca Frunza a mutat banii dintr-un cont in altul, schimbandu-le destinatia. Nici de aceasta data nu a fost luata in considerare adresa BCR Galati in care se spunea ca Ewald Frunza nu avea specimen de semnatura, in consecinta nu avea cum sa puna mana pe bani. In anul 2010, vinovatul de serviciu din dosarul tepuirii cetateanului german, Ewald Frunza, a adresat un memoriu Parchetului General, in care a solicitat revizuirea sentintei de condamnare, intrucat nu exista nicio proba care sa-l acuze.
El a aratat ca firma Dialto, desi a fost preluata scriptic de el si Franz Paschschwoll “a fost condusa din umbra de Alexandru Dan Georgescu, angajat al MCH Galati, si Iulian Ditcov, care nu intamplator este si cumnatul presedintelui MCH Galati, Maricel Pacuraru”. A mai acuzat faptul ca ancheta penala pornita initial la nivelul IJP Timis “i-a favorizat intentionat pe adevaratii faptuitori, Ditcov Iulian si Alexandru Dan Georgescu, care au actionat la comanda lui Maricel Pacuraru, incriminand pe subsemnatul in scopul clar de a acoperi urmele prin care au aspirat banii din contul SC Dialto Center, deschis la BCR”.
Interlopul Dan Alexandru, martor al acuzarii gasit dupa 7 ani
In incercarea de a explica modul pervers in care a fost scos tap ispasitor, in aceasta afacere, de catre Maricel Pacuraru si complicii sai, Ewald Frunza a relatat faptul ca a semnat o serie de hartii in alb pentru uzul escrocilor din Galati.
“Am semnat in acea perioada cateva hartii in alb, la solicitarea lui Marcel Pacuraru, motivandu-se ca sunt necesare pentru intrunirea Adunarii Generale a Actionarilor. Mai mentionez ca nu am avut nici pregatirea necesara (am doar opt clase), pentru a ma implica in activitatea societatii in mod real. De fapt, si de acest aspect s-a profitat. Practic, banii nu au fost trimisi in contul SC Dialto Center Romana-Austriaca SRL, ci in contul SC Dialto Center SRL, unde avea control Ditcov Iulian, fiind administrator.
Cercetarea neprofesionista care s-a facut initial nu a sesizat nici macar faptul ca banii, acreditiv si linie de credit, au fost solicitati in scris de catre Ditcov Iulian, in calitatea sa de administrator al SC Dialto Center SRL, si nu din partea SC Dialto Center Romana-Austriaca SRL. Rechizitoriul este lovit de nulitate, bazandu-se pe marturii mincinoase – martorul cheie al acuzarii, Alexandru Dan Georgescu nu a putut fi adus in instanta pentru confruntari timp de sapte ani, sau nu s-a vrut”, mai spune Ewald Frunza in cererea de revizuire.
In urma acestui memoriu, Parchetul de pe langa Tribunalul Timis a formulat o cerere de revizuire, care a fost solutionata de catre Tribunalul Timis, in 2014, prin reducerea pedepsei de la 12 la 5 ani de inchisoare.
Desi nu a fost “prins” in dosarul tepuirii cetateanului german cu suma de 200.000 de USD, afaceristul Maricel Pacuraru tot a fost condamnat la 4 ani de inchisoare, in 3 noiembrie 2014, dupa ce a fost acuzat ca a pagubit Compania Nationala Posta Romana, impreuna cu fostii directori ai institutiei, cu peste 4 milioane de euro.
“In cursul anului 2006, inculpatii Toader Dan Mihai, Lepadatu Emanoil si Marinescu Andrei, in calitate de presedinte al Consiliului de Administratie si Director General, Director Economic Executiv, respectiv Director executiv al Directiei de Dezvoltare Strategica al CNPR SA, au initiat si au aprobat incheierea a sase polite de asigurare pentru angajatii Postei Romane pentru riscuri cum ar fi: accidente, boli profesionale, riscuri de sanatate etc. Politele au fost incheiate intre Compania Nationala Posta Romana si SC Allianz Tiriac Asigurari SA, SC Astra Asigurari SA si SC Omniasig Vienna Insurance Group cu incalcarea regulamentelor CNPR SA si a conditiilor generale si specifice privind asigurarile de viata”, au aratat procurorii.
Maricel Pacuraru a fost eliberat conditionat in 16 ianuarie 2017, cu un rest de pedeapsa de 655 de zile… (D.C.)
