In 20 decembrie 1989, Timisoara a intrat definitiv in stapanirea populatiei, transformandu-se in primul oras liber din marea inchisoare care devenise in acele zile Romania. Intre 16 si 20 decembrie 1989, orasul de pe Bega a purtat, de unul singur, un inversunat razboi cu unul dintre cele mai puternice sisteme represive din lume.
De-o parte populatia neinarmata, de cealalta parte – Securitatea, Militia, Armata si trupele zeloase de activisti ai partidului. Toate metodele si mijloacele de reprimare s-au dovedit, insa, neputincioase in fata dorintei de libertate a timisorenilor si a hotararii lor de a invinge.
Nici arestarile, nici molestarile, nici chiar asasinatele in masa nu i-au putut opri. 59 de morti si sute de raniti au reprezentat primul tribut platit de Timisoara pentru libertate, fara a mai pune la socoteala distrugerile materiale evaluate la peste cinci miliarde de lei ceausisti. Din acea zi, intreaga activitate din oras a fost condusa, de la tribuna din balconul Operei, de catre Frontul Democrat Roman, exponent, in acel moment, al Revolutiei de la Timisoara.
In manifestul Frontului Democrat Roman, care este considerata prima platforma program a unui partid politic postrevolutionar, s-a cerut, in ton cu lozincile scandate in strada, inlaturarea dictatorului, jos comunismul si alegeri libere. In acea zi, armata a fraternizat cu demonstrantii, hotarand sa apere impreuna cu ei victoria obtinuta.
In aceste zile, la implinirea a 17 ani de la declansarea evenimentelor din Decembrie 1989, istoricii inca se intreaba daca a fost revolutie, revolta populara, complot urmat de o lovitura de stat, rebeliune sau un amestec bine dozat din toate acestea. Daca vorbim de starea de spirit anticomunista, ea a inceput sa se manifeste inca de prin anii ’46-’47, insa nemultumirea maselor a atins punctul culminant in Decembrie 1989.
Conform documentelor aflate in arhivele Parchetului Militar, in decembrie 1989 au murit 1.104 persoane, dintre care 162 pana la 22 decembrie, cand sotii Ceausescu au parasit sediul Comitetului Central, si 942 dupa aceasta data. Datele de ancheta au stabilit ca un numar de 333 de morti si 648 de raniti au fost urmarea actiunii fortelor armate, in timp ce personalul Ministerului de Interne ar fi impuscat 63 de persoane si ranit alte 46. De-a lungul celor 17 ani trecuti de la Revolutie, anchetatorii au incercat sa raspunda la cateva intrebari, in spatele carora se ascund si misterele evenimentelor din Decembrie 1989. Unul dintre acestea, furtul cadavrelor revolutionarilor timisoreni ucisi, transportul si incinerarea lor la Bucuresti, a fost dezlegat in timpul asa-numitului “Proces de la Timisoara”…
Ofiterii din Militia Timis care au participat la operatiunea “Furtul cadavrelor”
Pentru inlaturarea, in parte, a urmelor genocidului comis la Timisoara, in seara de 18 decembrie 1989, generalul Nuta Constantin i-a convocat pe Mihalea Velicu, Macri Emil, Teodorescu Filip, Sima Traian, Ghircoias Nicolae, Deheleanu Ion si Corpodeanu Ion, carora le-a transmis ordinul de a fi ridicate cadavrele de la Morga Spitalului Judetean din Timisoara si de a le transporta la Bucuresti.
Cu acest prilej s-a stabilit ca Ghircoias Nicolae, director al Institutului de Criminalistica din Inspectoratul General al Militiei, sa coordoneze activitatea de selectare a cadavrelor ce urmau a fi ridicate, intrucat acesta cunostea situatia mortilor si ranitilor. Deheleanu Ion urma sa asigure autovehiculul frigorific de mare tonaj.
Corpodeanu sa desemneze ofiterii de militie care urmau sa ridice cadavrele din morga si sa le incarce in autovehicul. Conform planului stabilit, Deheleanu Ion a luat legatura, telefonic, cu inginerul Dan Rotariu de la Autobaza “Comtim”, caruia i-a cerut sa trimita la inspectorat un autovehicul frigorific. Pentru ridicarea cadavrelor si incarcarea lor in autovehicul, Corpodeanu Ion i-a desemnat pe ofiterii de militie Veverca Iosif, Avram Gheorghe, Misa Eugen, Preda Laurentiu, Grui Tiberiu si Peptan Eugen.
La spital, Corpodeanu Ion si Ghircoias Nicolae s-au deplasat la doctorul Golea Ovidiu, directorul Spitalului Judetean. Acestuia i-au cerut sa deschida Morga, pentru a o degreva de cadavre, cu precizarea ca acestea urmeaza a fi depozitate intr-un alt loc, mai bun, pentru conservarea lor. Intre orele 1,30 si 4,15, cei sase ofiteri, desemnati de Corpodeanu Ion, au incarcat in autovehicul 40 de cadavre indicate de Ghircoias Nicolae, care intocmise anterior situatia mortilor.
Pentru reusita operatiunii si pentru a nu fi descoperiti de personalul medical, Corpodeanu Ion si Ghircoias Nicolae au luat masuri pentru intreruperea iluminatului din curtea Spitalului. In jurul orei cinci dimineata, conform planului stabilit, autovehiculul a plecat spre Bucuresti, escortat de “Dacia” in care se mai aflau doi ofiteri de militie.
Potrivit intelegerii, cele doua autovehicule au fost asteptate la km 36, langa Bucuresti, de o echipa de ofiteri condusa de Baciu Ion, seful Directiei Economice din IGM. Aici, numerele de inmatriculare ale celor doua autovehicule au fost inlocuite cu numere de Bucuresti, iar conducerea lor a fost preluata de o echipa de ofiteri din IGM. In cursul noptii de 19 spre 20 decembrie 1989, cat si a doua zi, cele 40 de cadavre au fost incinerate in Crematoriul “Cenusa”, iar cenusa a fost incarcata in patru tomberoane si, apoi, aruncata intr-o gura de canal de pe raza comunei Popesti Leordeni.
“Corpodeanu l-a intrebat pe doctorul Golea daca are cheia de la morga!”
Ghircoias Nicolae a recunoscut in instanta, in totalitate, savarsirea infractiunilor retinute in sarcina sa. Singura aparare pe care si-a formulat-o a fost ca a executat un ordin. Iata declaratia sa din timpul procesului public al Revolutiei, proces transmis pe toate posturile nationale de radio si televiziune.
“Fara nici un fel de introducere, Corpodeanu l-a intrebat pe doctorul Golea daca are cheia de la morga. Golea a iesit si, dupa circa un minut, a revenit cu cheia. El ne-a condus pe scari, prin subsol, pe niste culoare, pana la morga. Corpodeanu cu doi ofiteri au iesit in curte. Eu cu doctorul Golea am ramas im prosectura. Erau foarte multe cadavre. Nu cunosteam cine sunt persoanele identificate, nu dispuneam decat de un petic de hartie, cu un nume si un numar. In timp ce ma aflam in morga si imi puneam problema cum sa stabilesc cu cei decedati, Corpodeanu a venit si a cerut doctorului Golea cheile de la lacatul de la poarta spitalului. Golea a venit cu un manunchi de chei.
Nu dupa mult timp, poarta a fost deschisa, pentru ca am vazut intrand o autoizoterma in curte. S-a trecut la ridicarea celor identificati. A ridicat o persoana, a ridicat doua. Atunci am intrebat ce fac, unde-i duc. Pare-mi-se, Corpodeanu mi-a raspuns ca vor fi dusi la Arad sau Cluj, in vederea conservarii, pana se linistesc spiritele. Corpodeanu mi-a spus ca au fost incarcate 40 de cadavre.
De la spital am plecat la inspectorat. In urma noastra venea autoizoterma. L-am intrebat de ce vine autoizoterma dupa noi. A spus ca asa e ordinul. I-am raportat lui Nuta ce persoane identificate au ramas in morga. Era vorba de 16 cadavre, zece cunoscute si alte sase cu posibilitati de identificare”.
„Unii dintre decedati prezentau cate 4-5 plagi impuscate!”
„Unii dintre decedati prezentau patru-cinci plagi impuscate, atat la nivelul coastelor, cat si la nivelul abdomenului. Foarte putine au avut plagi la nivelul capului. Despre un caz imi amintesc ca mi-a semnalat doctorul Golea; era vorba de o tanara adusa de colegi, care avea decupat efectiv osul cranian, pe o portiune de 15-16 cm. Impuscaturile erau grupate, ceea ce denota ca s-a tras foc automat.
Cele 40 de cadavre nu au fost autopsiate. Miroseau greu. Mirosul in Morga era insuportabil. Procuratura daduse aprobare ca acesti decedati sa nu mai fie necropsiati. In 21 decembrie 1989, Nuta mi-a ordonat sa distrug registrele, respectiv fisele preluate de la Spitalul Judetean, plicurile cu impresiuni digitale si notitele cu datele despre cadavrele din Morga.
Am coborat la etajul doi, unde erau niste birouri ale criminalistilor, l-am luat pe seful de birou, maiorul Gelu Popovici. Pentru ca nu cunosteam unde e crematoriul Inspectoratului, l-am rugat sa vina cu mine, sa aruncam astea in foc. M-a insotit pana la usa crematoriului. I-am dat pachetul si i-am spus: „Du-te si pune-l in foc!”. Era un fum foarte mare, nu se vedea ce e inauntru, nu cunosteam topografia locului. Imi facea impresia ca trebuie strabatute mai multe incaperi, nici azi nu stiu. Nuta era in curtea Militiei, langa un ARO de culoare alb-gri si mi-a spus cand am iesit din cladire: «Distruge tot, urca-te intr-o masina si pleaca!»”. (G.I.)
