Locuitorii satelor timisene unde compania Smithfield detine ferme de cresterea suinelor au tot reclamat, in ultimii ani, poluarea solului cu dejectiile animalelor folosite ca fertilizant organic, dar si disconfortul olfactiv provocat in mediul rural de aceasta mega industrie a carnii.
Oamenii sunt nemultumiti ca mirosul de cocina persista, in ciuda angajamentelor luate de reprezentantii companiei care au promis crearea de perdele vegetale, plantatii de copaci, care sa filtreze aerul. Crescatoria americana de porci – preluata, in 2013, de Shuanghui International Holdings Ltd., cel mai mare producator chinez de carne de porc, cu suma de 7,1 miliarde de dolari – a investit in fostul Comtim sume fabuloase, insa, in ciuda acestui efort financiar, continua sa fie monitorizata de Garda Nationala de Mediu pentru ca exista riscul de a pune in pericol pamantul si apele localnicilor. Cel mai grav incident in care a fost implicata compania Smithfield s-a petrecut in urma cu noua ani, cand la fermele din Cenei si Igris a izbucnit o epidemie de pesta porcina, care a dus la incinerarea a peste 50.000 de animale.
De atunci, o parte a problemelor s-au rezolvat, insa, cel putin la Cenei, a ramas practica imprastierii pe camp a dejectiilor de animale, in baza aprobarilor primite de la autoritatile de mediu si ca urmare a unor contracte incheiate cu proprietarii terenurilor agricole. Practic, dejectiile sunt incorporate in sol ca ingrasamant natural, lucru recunoscut si de reprezentantii companiei. “In ciuda disconfortului olfactiv temporar, fertilizarea organica este o practica recunoscuta si recomandata la nivelul Uniunii Europene. Pentru reducerea mirosurilor tehnologice temporare si asigurarea unei optime calitați a mediului, in zona Cenei, compania noastra a intreprins demersuri privind plantarea si intreținerea perdelelor vegetale in proximitatea fermei”, se precizeaza intr-un comunicat remis presei, unde se avanseaza suma de 230.000 de euro care ar fi investita anual in programele de monitorizare a calitatii factorilor de mediu si a aplicarii de ingrasaminte organice pentru zona Cenei.
In ciuda acestor investitii, problema poluarii persista, dupa cum reclama locuitorii din Cenei, Gataia, Birda, Nițchidorf, Masloc, Padureni, Jebel, Voiteg, Parța sau Dudestii Vechi. „Daca bantul de acolo aduce mirosul aici. Daca bate mirosul de aici incolo duce mirosul acolo. Cand bate vantul incoa miroase tare. Trebuie sa inchizi tot. Nu poti sa lasi haine afara ca put. In fiecare seara si dimineata se simte, mai ales in zona asta. Eu stau mai incolo si nu se simte asa de tare, dar aici se simte. Daca ei, sefii, patronul este in legatura cu primarul, noi degeaba vorbim”, spun taranii din Cenei, in timp ce viceprimarul Claudiu Baia spune ca mirosul persista si pentru ca nu s-a realizat impadurirea promisa. “Oamenii sunt nemultumiti pentru ca mirosul persista. Problema este ca nu s-a facut impadurirea pe care trebuia sa o faca Smithfield pentru ca si-au luat angajamentul sa planteze. Au plantat la inceput, dar ulterior se pare ca tot ce au plantat s-a uscat. Am mai discutat cu ei si era vorba la un moment dat sa vina cu o alta procedura ca sa nu se mai raspandeasca mirosul, dar cand fac deversarea mirosul rezista”. Mai mult, un fost sef de ferma de la ”Smithfield” spune ca a plecat de acolo din cauza condițiilor inumane de lucru, dar si a dependentei de mirosul din ferma. ”Am plecat de cinci ani si inca mai am si acum senzații de voma. Ajunsesem dependent de mirosul de amoniac de la ferma, pe care un om normal nu l-ar suporta. Timp de sase luni dupa ce am plecat, trebuia sa merg saptamanal la ferma, ca sa inhalez mirosul. Eram dependent de amoniac ca si de tutun. Prietenii ziceau ca sunt nebun, ca ma duc sa miros prostii, dar daca nu faceam asta, tuseam si ma simțeam foarte rau”, a fost marturisirea halucinanta a acestuia.
Ingrasamantul organic provenit de la ferme, injectat in sol
Paradoxal, reprezentantii Smithfield nu numai ca nu neaga faptul ca sursa poluarii olfactive, a panzei freatice sau a terenurilor pot fi dejectiile animaliere imprastiate pe camp, dar mai si sustin ca aceasta este o metoda europeana de fertilizare a solului. “Ingrasamantul organic provenit de la Smithfield Ferme este aplicat prin tehnici moderne de injectare si scarificare, in baza analizelor agrochimice si a planurilor de fertilizare care determina pentru fiecare parcela de teren in parte cantitatea optima de ingrasamant necesara culturii respective. Aceste planuri si analize sunt autorizate si emise de catre autoritatile cu atributii in domeniu (Oficiul pentru Studii Pedologice si Agrochimice, agreate cu Directia Apelor Banat si respecta prevederile Codului de Bune Practici Agricole). Utilizarea acestui tip de ingrasamant organic inlocuieste cu succes ingrasamintele chimice, fiind folosit in prezent cu succes de cultivatorii de cereale din intreaga Europa. Compania noastra detine echipamente si tehnologii de ultima generatie destinate cresterii animalelor si a investit in capacitati de stocare a fertilizantilor organici proveniti de la fermele sale de suine care sa asigure protectia factorilor de mediu. De asemenea, pentru reducerea mirosurilor tehnologice temporare, specifice activitatii de crestere suine si asigurarea unei optime calitati a mediului, in zona Cenei compania noastra a intreprins demersuri privind plantarea perdelelor vegetale in proximitatea fermei si a luat masuri complementare de tratare a dejectiilor conform practicilor din domeniu”, au mentionat reprezentantii Smithfield intr-un set de raspunsuri la intrebarile ziarului Adevarul.
Pe de alta parte, Prof. univ. dr. Dorin Tarau, directorul Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice (OSPA) Timisoara, cel mai mare specialist in stiinta solurilor agricole sau non-agricole din Timis, spune ca exista o poluare cu nitrati a apelor de suprafata si adancime medie. “In Timis exista o poluare istorica cu nitrati a apelor de suprafata si de adancime medie, pericolul e in toata campia joasa. Poluarea a provenit si de la marile complexe zootehnice – fostul Comtim – care nu aveau sisteme moderne de protectie a mediului, asa cum are Smithfield acum, dar si de la vechile ferme de crestere a pasarilor. Riscul provine si de la lipsa canalizarilor in mediul rural, in cazul inundatiilor are loc poluarea apelor de suprafata, dar si a panzei freatice. Numai la o adancime de peste 150 metri apa nu mai este poluata, e pura. In Timis, avem la Peciu Nou o platforma de cercetare construita in colaborare cu Institutul National de Cercetari Pedologie, privind compostarea tuturor deseurilor. In zona Sanandrei situatia e problematica. Aici s-au facut experiente zeci de ani, din 1970, prin aplicarea ingrasamintelor cu azot si fosfor cu doze de pana la 200 kg de azot, la ha, si pana la 150 kg de fosfor, pe ha. Acum au influenta asupra productiei de grau, orz, porumb, floarea soarelui, soia, dar si asupra calitatilor solului”, atrage atentia specialistul. In incercarea de a stabili daca, in Timis, este vorba despre o poluare mascata, iar autoritatile de mediu sunt inselate de catre marii poluatori, in toamna anului trecut, deputatul Catalin Tiuch a dus in Parlament subiectul celor trei mari poluatori din zona de vest a tarii, Continental, Azur si Smithfield. „Multi cetateni mi-au atras atentia asupra poluarii. In Timisoara, dar si in comunele periurbane, Garda de Mediu a efectuat mai multe controale, rapoartele aratand ca valorile emisiilor nu depasesc limitele impuse. Pe de alta parte, mirosurile insuportabile se accentueaza indeosebi pe timpul noptii, creindu-se impresia ca noaptea nu se folosesc filtrele de reducere a poluarii. De aceea, in vederea eliminarii oricaror suspiciuni, am solicitat ministrului mediului si ministrului finantelor corelarea datelor detinute de ANAF privind productiile declarate si plata taxelor aferente, cu cele detinute de Garda de Mediu privind cantitatea de materiale folosite pentru incadrarea emisiilor in limite normale. Cred ca, daca aceste conexiuni vor putea fi facute, o astfel de procedura ar trebui sa aiba caracter permanent”, a declarat la vremea respectiva deputatul PSD Catalin Tiuch.
Investitiile Smithfield in Romania, peste 600 milioane de dolari
Compania Smithfield, lider in industria de crestere a porcinelor si a producerii carnii de porc, gestioneaza 46 de ferme situate in judetele Timis si Arad, in localitatile Biled, Birda, Bacova, Bulgarus, Boldur, Ciacova, Cenei, Dudesti Vechi, Iecea, Igris, Jimbolia, Periam, Masloc, Mures, Nitchidorf, Sanpetru Mare, Stamora Germana, Voiteni, Gataia, Sannicolau Mare, Parta, Tormac, Apateu, Beliu, Cermei, Gurba, Mocrea, Misca, Sintea, Satu Nou si Voivodeni. Smithfield Romania are 2.000 de angajati si produce in prezent aproximativ 30% din carcasele clasificate din Romania.
Grupul american este prezent in Romania din anul 2004, cand a achizitionat fostul combinat Comtim, din Timisoara si compania Agrotorvis. La Comtim, cel mai mare combinat de prelucrare a carnii de porc din sud-estul Europei, lucrau, in 1989, 15.000 de oameni. Societatea Comtim a intrat in faliment in 1999. Smithfield a devenit cel mai important producator de porcine si de carne de porc din Romania, in urma investitiilor de peste 600 milioane dolari SUA realizate pana in prezent, 500 milioane dolari investiti in divizia de ferme si peste 100 milioane dolari in divizia de procesare. In cadrul acesteia activeaza companiile Smithfield Ferme, Smithfield Prod si Agroalim Distribution.
In total, Smithfield produce peste 1 milion de porci comerciali pe an. Pe langa unitatile de crestere porcina si fabricile de nutreturi combinate, Smithfield detine la nivel local un abator propriu localizat in incinta fostului Comtim, unul dintre cele mai mari si moderne abatoare din Europa, care a suferit un complex proces de modernizare in urma investitiilor Smithfield, care produce in prezent aproape o treime din carcasele clasificate in Romania.
Acesta are o capacitate de abatorizare de 600 de capete pe ora, procesand in prezent, in totalitate, intregul efectiv de animale provenit din fermele Smithfield. Compania mai detine doua fabrici de nutreturi combinate cu o capacitate totala de stocare de pana la 110.000 de tone de cereale si o productia totala de 7.000 tone de furaj pe saptamana. Productia agricola proprie a Smithfield Ferme este o activitate adiacenta obiectului de activitate principal al companiei: cresterea suinelor.
Pentru a asigura necesarul de hrana al efectivului de animale compania Smithfield a devenit cel mai mare cumparator de cereale de pe piata regionala, cu un consum anual mediu ce depaseste 250.000 tone cereale, achizitionate cu preponderenta de pe piata locala. Vanzarile diviziei Smithfield in Romania se apropie de 315 milioane de euro. (D.C.)
Precizare! Ancheta poate fi citita si in saptamanalul Banatul azi, care poate fi cumparat de la toate chioscurile de presa din Timisoara!
