Misterul marfurilor aduse in tara, in noaptea de 22/23 octombrie, cu un avion al companiei tunisiene Tunisair continua sa persiste pe Aeroportul International “Traian Vuia” din Timisoara, mai cu seama ca acest transport a declansat un conflict intern si in cadrul Directiei Regionale Vamale Timisoara.
Mai exact, dupa ce marfa in valoare de peste 500.000 de euro a fost confiscata, conform HG 707/2006, intrucat a fost descarcata fara acordul autoritatii vamale, conducerea DRV a decis sa-i ancheteze pe lucratorii vamali care nu au facut altceva decat sa aplice legea.
“Poate cineva sa spuna de ce directorul regionalei vamale Gabriel Moldovan ii ancheteaza pe vamesii care au confiscate marfa din avionul Tunisair? A primit ordin sa faca aceasta ancheta sau se incearca intimidarea vamesilor ca pe viitor sa nu mai faca confiscari? Gelu Stefan Diaconu, presedintele ANAF si Claudiu Ardelean, directorul general al DGV stiu de aceasta ancheta?”, se intreaba retoric un cititor avizat al Impactpress.
Pentru a verifica motivele care stau la baza acestei actiuni cu aparenta de abuz a lui Gabriel Moldovan, finului defunctului deputat Gheorghe Ciobanu, am incercat sa luam legatura cu conducerea DRV Timisoara. “Programul de lucru s-a terminat la ora 14!”, ne-a trantit telefonul in nas o functionara introvertita de la Vama, in timp ce pe pagina de internet a Directiei Generale a Vamilor nu exista decat formulare de reclamare a unei probleme, nu si un numar de contact al vreunui purtator de cuvant.
Totusi, ca sa mai adancim misterul marfurilor aduse clandestin pe Aeroportul International Timisoara, de un avion de pasageri din Tunisia, care erau destinate unei fabrici de automotive apartinand miliardarului Ion Tiriac, trebuie sa spunem ca, in mod ciudat, confiscarea pieilor de bovina nu este mentionata pe site-ul DGV. Sunt prezentate doar actiunea de confiscare a 1.770 grame de bijuterii de aur si argint, descoperite in data de 17 septembrie 2015, in bagajul de mana a unei pasagere, si confiscarea a doua pistoale marca Magnum si Beretta, cu munitia aferenta, si suma de 123.328 de lei, in lei si valuta, descoperite in luna martie 2015 intr-un colet expres trimis prin posta.
Asadar, confiscarea marfurilor din avionul Tunisair sau nu a fost raportata Directiei Generale a Vamilor, pentru a fi consemnata la loc de cinste pe site, sau tocmai am descoperit o conspiratie institutionala menita a recupera pieile de lux destinate fabricii din Halmagiu, judetul Sibiu, a lui Ion Tiriac.
In asteptarea unui raspuns oficial din partea Directiei Generale a Vamilor, ne exprimam intreaga disponibilitate jurnalistica de a afla ce se ascunde in spatele acestei intamplari ciudate de pe Aeroportul International Timisoara… (Gh. Ilas)
Sursa foto: Pressalert.ro
vamesii au confiscat dupa doua ore de la descarcare ce au mai gasit prin magazie , ce a mai ramas . Doar SRI analizand imaginile de pe camerele de supraveghere pot stabili daca s-a descarcat numai marfa retinuta si daca nu s-au incarcat sau au plecat masini din zona magaziei pana la ora retinerii marfii
June 7, 2014
Cu politețe, către Serviciul Român de Informații
sri-430×230
Din rațiuni de deontologie profesională și probitate morală, acest text nu conține nume, descrieri și detalii explicite, fotografii sau alte documente și dovezi care să devoaleze identitatea persoanei/persoanelor la care mă voi referi.
Un ofițer superior de informații ar trebui să fie, în mod ideal, caracterizat de integritate morală, onoare, profesionalism și să stea departe de zvonistică, partizanat, încercări de intimidare și jocuri de culise. Și mă refer strict aici la un ofiter superior al SRI, angajat al Structurii Antiteroriste de pe Aeroportul Internațional Timișoara, care moare de grija persoanei mele și mă dă ca exemplu negativ, atunci când vor mușchii săi și nu fișa postului i-o cere, folosindu-mi chiar și numele, ca și exemplu ce poate păți un lucrător al securității aeroportuare de la aeroportul din Timișoara. Stimate domn, eu sunt un profesionist, ceea ce este un lucru incomod, știu, dar aici nu am cu ce să vă ajut și nici nu pot să închid ochii, la aproape un an de când tot “predicați” pilde apocaliptice mincinoase despre persoana mea.
sri-430×230
Nu am să comentez trecutul profesional al respectivului ofițer și nici educația sa, care nu prea îl recomandă pentru actualele sale funcțiuni în cadrul respectivei structuri de pe aeroport. Și nu am să mă leg nici de subofițerii mărunți care îi cântă în strună, fie din servilism sau de frică.
Mă deranjează ca ofițerul SRI respectiv să (încerce să) intimideze personalul aeroportului dând ca exemplu “ce a pățit ăla mic dacă a măcănit și nu și-a văzut de treabă”. Cu alte cuvinte, stimate ofițer, încă de când lucram ca și referent de securitate certificat pe Aeroportul Internațional Timișoara am văzut și constatat multe nereguli și disfuncționalități, dintre care unele, da, se aflau în “ograda” unde activați. Din rațiuni legale, profesionale și de siguranță națională nu am să fac publice detalii, deși știți bine că ele sunt documentate, există și dovedesc un nivel scăzut al…și al ….., lipsa…. precum și alte lucruri care nu funcționează așa cum ar trebui. Dacă aș face publice anumite detalii, mi-aș face mie un deserviciu și v-aș da Dvs satisfacția de a fi reacționat “visceral” la astfel de provocări, pe care le practicați încă din anii mijlocului Dvs de carieră, anii ’80.
Să lămurim public un aspect pe care Dvs îl predicați peste tot, la fel cum fac și unii oameni din conducerea aeroportului din Timișoara și acoliți ai acestora, pe la șprițuri, sedii de partid, cabinete parlamentare, cafenele sau în birourile unor influenți oameni de afaceri. Eu, Mircea Opriș, nu am fost dat afară de la Aeroportul Timișoara, ci mi-am înaintat demisia, în urma unor presiuni profesionale și administrative, bine redactate de altfel, a căror menire a fost încercarea de intimidare și obstrucționare a muncii mele pe aeroport, pe care am făcut-o 24 din 24 de ore fără a încălca vreun consemn și fără a-mi depăși atribuțiile stabilite prin fișa postului.
Efectul de bumerang este că acele activități de patrulare și control pe care le desfășuram deranjau intimitatea unor detalii pe care anumite persoane, din conducerea aeroportului cât și din structura din care faceți parte, nu doreau ca eu să le văd, documentez și eventual să le aștern pe hârtie sub forma unor informări și rapoarte legale, în conformitate cu fișa postului. Ca să nu adaug faptul că am avut relații profesionale și interumane foarte bune cu mulți dintre subofițerii și ofițerii SRI care lucrau sau încă lucrează pe aeroportul din Timișoara. Și acest lucru vă deranja. Tocmai de aceea, vă recomand sincer, un curs profesionist de “profiling” și unul de analiză isomorfică, pentru a nu repeta greșelile pe care continuați să le faceți fără a da socoteală.
Incidentul la care vă referiți, adică acel control de noapte în care am constatat ce am constatat, nu vă viza pe Dvs sau pe oamenii din subordinea Dvs. Știu și ce ați încercat pe urmă, din ambiții personale și pentru a da o mână de ajutor celor din conducerea aeroportului care nu mă puteau da oficial afară iar în particular le era rușine (sau lipsă de bărbăție?) că trebuiau să mă “retragă în depou” ori să mă determine îmi dau demisia.
Însă planurile v-au fost dejucate chiar de către superiorii Dvs, cu obiectivitate și celeritate. Acel ultim control inopinat pe care l-am efectuat în data de x/y a fost benefic pentru siguranța și securitatea aeroportului, a pasagerilor, a aeronavelor, controlul accesului și a infrastructurii critice a aeroportului în general. Pe cine am prins “cu izmenele în vine” nu importă, nu se poate face public și oricum știți, în mod obiectiv sau folcloristic, depinde cum vă convine să abordați problema și în funcție de cui povestiți: (1) folcloristic – unora care nu vă sunt subordonați dar pe care îi puteți speria sau (2) când o faceți cu varianta aproape oficială, în fața superiorilor ierarhici. Controlul tematic pe care l-am executat atunci avea toate acoperirile legale și procedurale prevăzute de către lege și procedurile AIT: a fost informat dispecerul de serviciu, agenții de securitate aflați în acel moment de serviciu la aeroport etc.
Și vă rog să aveți în vedere în mod expres atât Dvs cât și anumite persoane din conducerea aeroportului: nota de informare, detaliată pe minute și acțiuni, despre controlul care urma să aibă loc, avea aprobarea scrisă a directorului instituției. Acel document există în original! Așa că… ghinion!
Prin urbe, prin restaurante la șpriț, pe la urechile unor parlamentari și chiar prin unele cabinete din Ministerul Transporturilor, a ajuns varianta previzibilă că eu am făcut totul de capul meu, fără a avea aprobările superiorilor și…că am fost oprit din nebuneasca acțiune pe stil “Rambo”, făcută pe cont propriu, cu focuri de armă, de avertisment, trase în aer. Nimic mai neadevărat! Dacă varianta aceasta ar fi cea adevărată, în capcană ar pica tot nevinovați angajați ai BAT a SRI de pe aeroport sau polițiști de frontieră, singurii care dețin, pe timpul serviciului arme de foc, atât în zona publică cât și în cea securizată, ale aeroportului. Ori dacă s-ar fi tras focuri de armă în acea noapte, ar trebui să existe niște informări și rapoarte detaliate, declarații și mărturii de la cei care m-au văzut în noaptea respectivă, prin care să se justifice cartușele trase ca foc de avertisment. Aveți astfel de documente genuine sau măcar v-ați chinuit să fabricați unele?
Acestea fiind lămurite, stimate ofițer, vă rog să vă stăpâniți cu firea! Neregulile au fost constatate de către experții SRI veniți de la centrală cât și de către inspectorii internaționali veniți la auditul pe securitate al ECAC din luna septembrie 2013, în ciuda eforturilor de a ascunde gunoiul sub preș când oaspeții era deja “în casă”. Genul acesta de, să le numesc elegant disfuncționalități, au ajuns în atenția superiorilor Dvs cât și a forurilor europene și internaționale în materie de securitate aeroportuară și aeronautică.
Cât privește modul în care povestiți, intimidați oameni nevinovați care lucrează pe aeroport cu discursuri de genul “Ciocu’ mic că altfel pățiți ca și Opriș, ăla micu”, e un text tipic folosit doar de către UNII lucrători ai Securității înainte de 1989. Ori SRI s-a reformat între timp, chiar dacă au rămas și oameni precum Dvs, care încă trăiesc cu acele nostalgii ale ofițerului din umbră atotputernic.
În speranța că mesajul meu este destul de clar și nu doriți escaladarea pe căi legale a unui fals conflict pe care l-ați creat, împreună cu persoane din conducerea aeroportului timișorean, vă informez sincer că următoarea dată când îmi folosiți numele și mă dați ca exemplu negativ, în mod fals și mincinos, vă voi da în judecată. Nu vă spun și pentru ce, ca să aveți și Dvs câteva motive de reflecție.
Și ca să ne înțelegem ca de la om la om, despre profesionalism în materie de securitate zic să ne vedem fiecare de treburi și să nu ne căutăm diplomele prin sertare, pentru că unul dintre noi doi se va face de râs. Ghiciți cine!
Așadar, vă rog, nu mai trimiteți începători într-ale filajului sau surse deschise (“sifoane” în limbaj trivial) care să asculte , filmeze, înregistreze întâlnirile fără ascunziș pe care le am în oraș, ziua la vedere în localuri sau locuri publice, la un ceai sau cafea “NEÎMBUNĂTĂȚITE”. I-am văzut, știu cine sunt, și nu mi se pare normal și legal să consumați resursele serviciului pe persoana mea: e vânătoare de vrăjitoare și orz aruncat pe gâște. Supraveghere, filaj și contrafilaj nu știu să facă doar băieții ăia pe care îi folosiți (au și ordine de serviciu, când stau la pizzerie la masa de lîngă mine și un anume ziarist timișorean???) sau sifonarii ieftini dați afară din structuri și care încă servesc…dar nu patria.
Domnule ofițer, nu este un joc. Ați deschis o cutie a Pandorei de care Dvs vă temeți, iar eu nu.
Aș prefera ca lucrurile să se oprească aici. Raportați informația culeasă și lăsați compartimentele de sinteză și analiză să își facă profesionist treaba, nu încercați să intoxicați cu palavre și invenții serviciul din care faceți parte. SRI este un serviciu de informații profesionist, de oameni serioși, în marea lor majoritate. Nimeni dintre cei ce respectă jurământul nu vor ca SRI să fie târât în jocuri ieftine, dezinformări și discreditarea instituției însăși, doar pentru ca Dvs să primiți o avansare, înainte de pensionare. Implicit, o pensie mai mare și o decorație “cu frunze de spanac” la trecerea în rezervă.
Memento: Patria a Priori, domnule ofițer! Parcă așa ar trebui să fie…
Aeroportul Internațional ”Traian Vuia” Timișoara s-au făcut în utlimii ani disponibilizări peste disponibilizări, însă în locul personalului dat afară și-au făcut loc o serie de personaje care au obținut posturile fără a da un concurs pe post. Astăzi vă prezentăm lista celor care au devenit angajați ai AIT, deși nu au niciun fel de pregătire profesională pentru a accesa acele locuri de muncă, ci au doar pile bine ”înfipte” în conducerea instituției și la partid.
Chiar dacă despre unii dintre cei aflați pe lista ”piloșilor” se regăsesc personaje despre care am mai amintit și în materialele precedente în care am abordat ”hoția” și ”jecmăneala” care domină la AIT, vă prezentăm mai jos o listă cu nouă persoane angajate în ultima perioadă:
– Andrada Sidea: are ”calitatea” de a fi nepoata directorului general al AIT, Daniel Idolu și este angajată la ”handling pasageri”.
– Diana Aninoiu: ocupă funcția de consilier juridic cu jumătate de normă și este fiica administratorului de la Aeroportul Caransebeș, aceasta fiind angajată pe filiera directorului tehnic, Nicolae Sandu.
– Mario Frig: este angajat de curând pe un post de consilier juridic și are calitatea de ”prieten” al uneia dintre fiicele aceluiași Daniel Idolu, directorul general.
– Flaviu Șimon: a lucrat în trecut ca angajat al Serviciului Român de Informații (SRI). acesta a fost făcut peste noapte coordonator de pază, iar la acest moment, după externalizarea serviciului de pază, care a fost preluat de către o companie privată, Șimon a ajuns inspector de Securitate Aeronautică în Direcția de Calitate, știut fiind faptul că angajații trecuți din ”Compartimentul Pază” al AIT, la firma privată urmeaă să fie dați afară fără niciun fel de drepturi, cu atât mai mult cu cât plata salariilor acestora a fost deja amânată fără un termen concret.
– Cristian Popovici: ”fratele” (sau mai bine spus un foarte apropiat prieten al directorului administrativ Alfred Simonis), a fost angajat inițial pe un post de referent la ”Proceduri de Securitate”, însă acesta a devenit consilier juridic. Diferența salarială între un post de referent (pe studii medii) și unul pe studii superioare, cum este cel de consilier, nu este de neglijat.
– Ciprian Simionescu: a fost angajat ca referent la ”Proceduri de securitate”. Tânărul este fiul lui Dan Simionescu -controlor de trafic aerian la turn și nepotul lui Lucian Simionescu controlor de trafic aerian dirijare sol.
– Daniel Tărăbâc: economist la bază și angajat relativ recent, membrul PSD este referent la ”Proceduri” în cadrul AIT. Tărăbâc face parte din anturajul politic al aceluiași director general, Daniel Idolu.
– Narcis Sarchiz: are o mare calitate, aceea de fiu al lui Mihai Sarchiz zis ”Mișa” omul de ”combinații” al directorului general Daniel Idolu. Narcis a fost angajat, în ciuda faptului că pe numele său există o condamnare cu suspendare pentru că a condus un autoturism, deși era BEAT. Tânărul ”fiu” a fost “înregimentat” la Dispecerat pe un post de controlor de trafic aerian la sol, deși nu cunoaște ”o boabă” din limba engleză, ceea ce ne face curioși cu privire la modul cum ”Sarchiz cel mic” se înțelege cu piloții străini.
– Ioana Toma: Căsătorită de curând și preluând numele de Mateescu, doamna este nimeni alta decât soția fostului șef de la Autoritatea Rutieră Română (ARR), Ioan ”Mateo” Mateescu. Femeia, întrucât este gravidă (!), lucrează doar 6 ore pe zi și, fără a da un concurs, a ocupat un loc de referent la Direcția Administrativă, fiind tocmai secretara directorului administrativ, Alfred Simonis. Din câte am mai aflat, se pare că domnul Mateescu ar fi intenționat să-și angajeze, la vremea respectivă logodnica, tocmai la ARR Timiș, dar probabil acesta nu a ”sărit la cap” cum trebuie, iar nașul (de nuntă) Sorin Grindeanu i-a vârât-o pe gât tocmai lui ”Freddy” Simonis.
Dacă tot am ajuns la Simonis, este bine de știut că tânărul consilier local, își pregătește ”ușcheala” de la Aeroportul Internațional Timișoara pe motiv că vrea să ”strălucească” într-o carieră politică. Să fie înzestrat domnul Simonis cu cel de-al șaselela simț și să simtă că la AIT au aterizat suspiciuni ”babane” de corupție? Nu știm dar cert e că în viitorul deloc îndepărtat acesta vrea să-și ia zborul de lângă Idolu.
Apropos de Idolu, actualul director general al aeroportului timișorean este singurul din țară care nu a dat un concurs pentru a ocupa această funcție. Daniel Iulian Idolu a ”aterizat” direct pe funcția pe care o ocupă prin numire politică! Consiliul de Administrație al AIT, pare că, în sfârșit, ar vrea să ”îndrepte” această problemă, anunțând în cadrul Deciziei Nr.8 din 27 mai 2015, că a aprobat ”Regulamentul de organizare și funcționare a comitetelor consultative în cadrul Consiliului de Administrație al S.N. AIT-TV S.A.”, dar și ”Constituirea comitetului de nominalizare și remunerare (alcătuit din domnii Jichici Ciprian – Președinte, Pirtea Marilen – Membru, Bârea Vasile – Membru) care să selecteze/evalueze și să recomande candidații propuși pentru pozițiile de administrator/director (…)”. Conform aceluiași document s-a decis ca ”în procesul de evaluare, comitetul de nominalizare să fie asistat de către un expert independent, persoană fizică sau juridică specializată în recrutare, ale cărui servicii vor fi contractate de societate în condițiile legii”.
Cu alte cuvinte, un specialist și un om de neînlocuit din moment ce politicul l-a reinstalat pe funcție! Ca să păstrăm proporțiile adevărului, Idolu a jucat la mai multe capete, ca să-și vadă visul împlinit. Mai exact, ca să se cocoațe în jilțul de șef al AIT, pesedistul Idolu s-a dat puternic în bărci cu liberalii Sorin Frunzăverde (președintele CJ Caras Severin), Marcel Vela (primarul Caransebesului) și, nu în ultimul rând, cu (euro)parlamentarul Cristian Bușoi, fost președinte al Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate. Evident, nu e nicio crimă împotriva umanității să te dai bine cu ”aliații”, cu atât mai mult cu cât, la vremea respectivă, PNL și PSD formau USL, chiar dacă orgoliile și competiția internă din coaliție erau enorme! Partea proastă e că, deși știau ce probleme de management au existat în trecutul tulbure al lui Dan Idolu la AIT, politicul a dat undă verde, asumându-și astfel și răspunderea…
Încă de la primul contact cu AIT, organele statului au constatat că, deşi conducerea societăţii aeroportuare ştia sau trebuia să ştie că există depăşiri la capitolul cheltuieli de personal totuşi a angajat personal, atât în prima jumătate a anului 2012 cât şi în perioada iulie – septembrie 2012, când s-a demarat activitatea de concediere, cu toate consecinţele economice şi sociale ale acesteia. În mod aleatoriu, s-au luat la verificat şase dosare ale unor persoane angajate în anul 2012 și s-a constatat că în toate cazurile procedura de evaluare a candidaţilor a fost doar “interviul”, fără examinarea candidaţilor prin “probe practice sau teste scrise” în vedere evaluării aptitudinilor profesionale şi comparării acestora cu cele ale angajaţilor propuşi pentru concedieri. Altfel spus, în timp ce unii erau dați afara de la AIT, sub sigla restructurarilor, alții erau angajați, oarecum, pe usa din dos, pe exact aceleași posturi…restructurate! Singura diferenta a fost doar criteriul culorii: portocaliu sau roșu! Așa se face că, datorită acestui vals public, la sfârşitul anului 2012, bugetul cheltuielilor de personal a fost depăşit cu suma de 235 mii RON.
Mai mult, unele persoane concediate, care nu au contestat decizia de desfacere abuzivă a cobtractului de muncă, au solicitat și sume compensatorii, ce au grevat ulterior bugetul AIT, ca urmare a unor sentințe judecătorești, cu suma de circa 500.000 RON, incluzând şi cheltuieli de judecată.
În anul 2008, pe mandatul pesedistului Dan Idolu și prin încredințare directă, S.N Aeroportul Internaţional Timişoara „Traian Vuia” S.A a încheiat Contractului de Marketing nr. 835/DC/30.07.2008 cu compania aeriană WIZZ Air Hungary Legikozlekedesi Kft, în valoare de 2,5 milioane euro. În timpul controlului, o parte din contracte nu au putut fi puse la dispoziţia inspectorilor, în forma originală, ”Aeroportul Timișoara motivând că exemplarele originale se află la Direcţia Naţională Anticorupţie”!!! În ceea ce priveşte contractarea ”serviciilor de marketing” precum şi executarea acestora, echipa de audit a constatat că Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, deține 80% din acțiunile Aeroportului Timișoara. Cu alte cuvinte, tocmai situaţia acţionariatului, proprietar majoritar fiind statul, ar fi trebuit să determine caracterul contractului de marketing, care nu putea fi altfel decît un contract de achiziţie publică. Așadar, conducerea Aeroportului Timișoara a încheiat un astfel de contract de marketing a cărui valoare a ajuns la 2,5 mil euro, prin încredinţare directă către compania WIZZ, contrar prevederilor legale! Cu atât mai mult cu cât, pentru încheierea acestui ”contract de marketing” nu există și nu a existat vreodată aprobarea Consiliului de Aministraţie al Aeroportului TSR, ”documentul fiind semnat doar de directorul general Idolu Iulian Daniel, iar din partea companiei WIZZ de către Laes FARKAS şi Andras HAIDU, însă în contract numele reprezentanţilor WIZZ este scris olograf şi nu la calculator, ceea ce determină echipa de audit spre a fi sceptică cu privire la locul semnării contractului”!
Așa cum rezultă din ”rugămințile fierbinți” ale celor de la Curtea de Conturi, adresate, în scris, pesedistului Dan Idolu, în calitatea sa de director al AIT, se desprinde o concluzie năucitoare! Practic, organul de control al statului roman ”se roagă” de o insituție publică, aflată sub controlul Ministerului Transporturilor, să-și apere, în mod correct, șansele în instanța de judecată, astfel încât România să nu fie obligată să plătească companiei maghiare WIZZ suma de 2,5 milioane euro, în baza unui contract ilegal și neonorat!!! Mai mult, se arată, în concluziile raportului, că ”echipa de audit a formulat această recomandare, întrucât Aeroportul Timișoara, în apărările formulate, nu a invocat niciodată excepţia de neexecutare a contractului”!!! Și, ca totul să fie ca la carte, tot la acest capitol, cel al contractului de marketing, încheiat între AIT și WIZZ, raportorii Curții de Conturi, în aceeași manieră eleganta și de bun simț, au formulat, tot în scris, următoarea întrebare retorică, pe care i-au adresat-o pesedistului Dan Idolu, tocmai ca să rămână pentru eternitate. Întrebare e simplă: ”Când a spus dl director general adevărul cu privire la contractul de marketing: când a semnat contractul de marketing, când a susţinut la Comisia Europeană că este vorba despre un contract de marketing anexand și documente, când a susţinut în faţa instanţelor de judecată că este un contract de marketing SAU acum, când, în lipsa unor documente justificative, domnia sa dă o cu totul şi cu totul altă interpretare contractului, susţinând că, în fapt, nu ar fi un contract de marketing ci unul de comision”? Fără comentarii!!! Rămâne doar de văzut cum și-a apărat AIT sansele în procesul cu ”prietenii” de la WIZZ!?! A tinut sau nu cont de recomandările disperate ale Curții de Conturi?!? Pariu că nu?
FRĂŢIA CONTRACTELOR
Mai multe contracte au fost încheiate cu firmele fraţilor Cristian şi Adrian Chebuţiu, acesta din urmă fiind naşul fostului director Dan Idolu şi director al UCM Reşiţa. Astfel, contractul pentru deszăpezire nu era semnat la 7 decembrie 2009, fiind ţinut “sub preş”, cu dedicaţie pentru firma SAERO SRL, controlată de Adrian Chebuţiu, director general al UCM Reşiţa, care este naşul fostului director, Daniel Idolu.
Tot de numele naşului lui Dan Idolu se leagă şi un contract extrem de important care se referă la siguranţa aeroportului. Între 2004 şi 2009, firma Saero, patronată de Cristian Chebuţiu, şi UCM Reşita, reprezentată prin naşul Adrian Chebuţiu, au primit nu mai puţin de 17 contracte de investiţii, de la construcţii, echipamente, achiziţii de soluţie de degivrare şi până la contractul de service pentru uşile automate ale clădirilor.
În 2005 au apărut primele zvonuri despre contractele suspecte, când a fost organizată licitaţia pentru achiziţionarea a două unităţi autopropulsante pentru degivrarea, protecţia aeronavelor la givrare, patru tractoare pentru tractarea trenului de bagaje, un tractor pentru tractarea trenului de bagaje a aeronavelor. Din două firme, licitaţia a câştigat-o firma Saero SRL, cu o ofertă de 1.536.491,6 euro din care 1.192.660 euro plus 343.831,6 euro cheltuieli de finanţare a fost declarată câştigătoare.