Europarlamentarul Cristian Preda face o analiza dura a “sindromului Grapini”, dupa ce greselile gramaticale ale eurodeputatei de Timis Maria Grapini au facut inconjurul internetului, iar aceasta a refuzat constant sa se corecteze.
DE altfel, incapatanarea sa de a nu accepta ca are probleme cu limba romana, laudandu-se ca a fost olimpica la aceasta disciplina, si de a sustine ca presa o vaneaza pe nefrept nu au facut decat sa o aduca si mai mult in atentia internautilor, care i-au si dedicat un site de traducere in limba grapineza.
Potrivit lui Preda, “ignoranta agresiva ar putea fi un ingredient al spectacolului democratic, care aduce cu el o lume pestrita, in care isi gaseste loc orice personaj: un doctor la Oxford, un plagiator, un analfabet”.
Europarlamentarul independent mai vehiculeaza si varianta ca autoarea gafelor in serie doreste pur si simplu sa atraga atentia. “Nu a gasit altceva care s-o distinga, asa ca produce – pe banda rulanta! – erori de exprimare. Acestea nu sunt privite cu asprime decat de putini, in vreme ce o larga majoritate vede in ea o victima a unor judecatori mult prea severi. De ce o victima a unei minoritati exigente? Fiindca rigoarea exprimarii, calitatea vocabularului, grija pentru ortografie sunt rare. Multi le nesocotesc. Dar se poate trage profit si din ignoranta, nu? Frecventa greselilor n-ar fi inocenta, ci calculata. Dar e oare posibil ca o persoana angajata in slujba binelui public sa gandeasca asa? Cine e atent la cum se vorbeste in tramvai sau la tv va vedea ca superficialitatea e si agresiva, si vicleana”, scrie Preda.
O a treia posibilitate ar fi dispretul. Daca politicienii sunt perceputi ca monstri carora nu le pasa de etica, de valori, de dreptate, care-i anima exclusiv pe cei care nu fac politica, de ce i-ar pasa de regulile ortografice, ortoepice si de punctuatie? “Cand dispretul e rege, limitele regatului sunt bolborosite de agramati”, mai scrie Cristian Preda.
“In fine, nu putem ignora ipoteza unei combinatii a factorilor deja pomeniti: o educatie precara, dorinta irepresibila de a fi in atentia publicului scriind banalitati si superficialitatea infatuata pot avea drept rezultat ceva care e mai aproape de onomatopee decat de un discurs in hemiciclul de la Strasbourg. Dar daca asta e solutia pentru sporirea notorietatii si chiar a increderii, tot ce conteaza e ca numele impricinatei sa fie scris corect. Ar fi culmea sa se si iscaleasca gresit”, concluzioneaza europarlamentarul, in analiza dedicata colegeri sale. (Mara Ion)
