In timp ce fosta conducere a Inspectoratului de Politie al Judetului Timis, dar si alti sefi de servicii sau simpli agenti, au ajuns in vizorul procurorilor anticoruptie, urmand sa fie raspunzatori la instantele penale, alti politisti, iesiti la pensie la momentul oportun, au inceput sa scrie carti.
“Raspunzator la instanta destinului” este cel mai recent volum publicat de un fost politist din Timis, scurtele sale eseuri, condimentate cu secvente din viata de politist la Economic, fiind adunate in carte sub semnul unui moto eminescian extrem de sugestiv: “Am inteles ca un om poate avea totul, neavand nimic si nimic avand totul!”.
Fostul lucrator la Economic si, o perioada, sef al Politiei Orasului Jimbolia, comisarul sef Ilie Tipa nu face altceva decat sa introduca cititorul in culisele unor episoade controversate din activitatea Politiei Timis, liber de orice indiscretie profesionala, intrucat intre timp a intervenit prescriptia raspunderii penale in cazul acelor fapte. In aceste conditii, dupa 20 de ani, este readusa in atentia publica Afacerea Jimbolia, cand, din asa-zise ratiuni guvernamentale, embargoul impus Serbiei a fost “spart” de mii si mii de garnituri de tren incarcate cu combustibil lichid.
“In 1994 eram ofiter la Politia Jimbolia, era in plin embargou cu Iugoslavia, iar afacerile cu petrol duduiau, intrucat legislatia permitea transportul de combustibil in Serbia contra unor taxe vamale. La punctul vamal rutier, cozile de masini se intindeau pe kilometri, sute de mici afaceristi descopereau avantajele capitalismului timpuriu. In schimb, marii capitalisti de la Bucuresti nu se buluceau la coada, ci actionau mult mai elegant, in complicitate cu institutiile statului, astfel ca periodic soseau in vama Jimbolia garnituri de vagoane cisterna, care subit dispareau in toiul noptii, tractate fiind de o locomotiva sarbeasca spre Kikinda. La primele verificari, rezulta clar ca trenurile aveau documente de transport pana la Jimbolia, pe numele unor societati fantoma, cantitatile de motorina fiind de ordinul miilor de tone. Raportez situatia la Inspectorat si in ziua urmatoare soseste colegul Malaescu pentru a ma ajuta la cercetari si, eventual, a prelua cazul la nivel de judet.
Era evident ca se profila un caz de anvergura, fiind implicati sefii de la CFR, Vama si alte institutii centrale. Plata per tren combustibil se facea cash, in marci, de catre intermediari sarbi, era vorba despre milioane de DM, iar trenurile se intorceau goale de la Kikinda pe acelasi traseu, in toiul noptii. S-a deschis un dosar penal (deja ne gandeam la avansare) si s-au continuat cercetarile in forta. Dupa doua zile, vine colegul de la Judet speriat si, in particular, imi spune sa opresc imediat cercetarile , sa imi tin gura, ca afacerea e complexa, iar ordinul e sa predam cazul la Bucuresti. Ulterior am aflat ca insusi ministrul de Interne stia de aceasta afacere in care erau implicati oamnei grei de la Bucuresti si care, sub legenda <afacere de stat>, au facut afaceri personala de milioane de DM. In 2003, cand eram seful Politiei din Jimbolia, am fost vizitat de un sef de serviciu din IGPR, ocazia cu care mi-a confirmat ca afacerea Jimbolia a fost intr-adevar o afacere care pe multi i-a imbogatit”, isi aminteste Ilie Tipa.
In completarea celor povestite in carte, trebuie sa spunem ca, in cele din urma, tapii ispasitori ai Afacerii Jimbolia au fost considerati directorii Combinatului Petrochimic Solventul, care au fost condamnati la ani grei de inchisoare pentru ca au permis ca prin conducta ce lega combinatul timisorean de cel cu acelasi obiect de activitate din Pancevo au permis transportul catre sarbi a sute de mii de tone de petrol.
Ca o concluzie la cele relatate in carte, in care figura colonelului Gelu Popovici, mentorul autorului, este redata intr-o lumina aparte, putem cita un pasaj din eseul referitor la relativitatea telejustitiei: “In atara aceasta s-au comis mii de infractiuni in privatizare, in achizitii publice, rambursari ilegale de TVA, cu autori care astazi au cariere solide si pe care justitia, in incapacitatea sa, nu i-a deranjat si carora astazi le spunem domni, nu infractori! De aceea, pentru mine, punerea la stalpul infamiei a celor dovediti este o chestiune relativa, iar la indemnul biblic de a arunca cu piatra in <cel fara de infractiuni>, multimi incerte s-ar abtine”. (V.E.)
Directia in care merge tara e hotarata de cei care au puterea, insa si noi cetatenii simpli avem un rol de cele mai multe ori decisiv in acest proces cu conditia sa avem atitudine corecta exprimata responsabil. Ilie Tipa, bravo! toata admiratia!
ilie Tipa, un brav politist, care a preferat sa plece din politie decat sa faca jocurile colonelului Panduru!
Nu te-ai astepta dar se pare ca si printe politisti sunt Oameni cu coloana, e greu sa te pui su sistemul dar macar atunci cand se poate luati atitudine domnilor. Bravo domnule Tipa, pentru curaj si sinceritate, toata admiratia pentru eseurile dvs. mai conectate la realitate decat toate comentariile pareristilor (de talk show) ce polueaza mass media de azi.