In plina campanie publica de scoatere a catuselor din reflexul procedural al procurorilor, fostul reprezentant al Romaniei la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, judecatorul Corneliu Barsan, pledeaza pentru renuntarea la catuse, sustinand ca, in acceptiunea CEDO, incatusarea suspectilor si inculpatilor este vazut ca un tratament degradant.
“Instanta europeana a considerat ca obligarea unei persoane sa poarte catuse nu este de natura sa puna, in mod normal, probleme atunci cand aceasta se impune in conditiile unei arestari sau detentii legale si nu presupune uzul fortei fizice, ca, de altfel, nici expunerea publica a persoanei care le poarta, in limitele a ceea ce se considera necesar, in circumstantele situatiei date. Din acest punct de vedere intereseaza si comportamentul acestei persoane, anume daca a opus rezistenta la momentul arestarii, a incercat sa fuga, sa loveasca pe altii sau sa ascunda anumite probe (decizia din 4 noiembrie 2003, Saban Hadiziu contra Cehiei, paragraful 9). Totusi, Curtea a decis ca obligarea reclamantului sa poarte catuse in sala de judecata, chiar daca nu a fost dovedita intentia autoritatilor de a-l injosi ori de a-l umili, constituie un tratament degradant, din moment ce nu s-a dovedit ca o asemenea masura a fost impusa de asigurarea securitatii publicului ori bunei administrari a justitiei (hotararea din 24 mai 2007, Gorodnitchev contra Rusiei, paragraful 108)”, precizeaza Corneliu Barsan.
De asemenea, CEDO a aratat ca a pune catuse bolnavilor si persoanelor aflate in suferinta constituie un tratament degradant si ca nimic nu justifica acest tip de tratament daca acuzatul nu pune pe nimeni in pericol. Cum CEDO a sanctionat in toate cazurile statele care au permis ca acuzatii sa fie tinuti in salile de judecata cu catusa la maini – in conditiile in care salile de judecata sunt spatii publice – rezulta, fara niciun fel de dubiu, ca si in locurile publice acuzatii nu pot fi defilati cu catuse in fata camerelor de luat vederi daca nu exista pericolul ca acestia sa fuga ori sa manifeste acte de violenta.
In aceste conditii, se poate concluziona ca, in Romania, incatusarea poate fi considerata un instrument de umilire a persoanelor ajunse in vizorul legii penale, atata vreme cat vorbim de suspecti pasnici, dar si o proba ca prezumtia de nevinovatie, de cele mai multe ori, se risipeste ca prin farmec la usa procurorului… (G.I.)
