– In urma cu cativa ani, ati fost protagonista unui scandal de tip sexgate, dupa ce Corneliu Vadim Tudor v-a acuzat de o pretinsa relatie amoroasa cu presedintele tarii de atunci, Emil Constantinescu. Acel episod, supermediatizat, si-a pus in vreun fel amprenta asupra carierei dumneavoastre ulterioare?
– Nu am nici un dubiu, sunt sigura ca acel scandal m-a costat cativa ani de cariera. Filmele mele nu au mai fost prezentate in cinematografe, de parca as fi fost pericol public, iar muzica mea – nici atat… Cariera mea in Romania a avut, pana in 1999, o cu totul alta traiectorie decat cea de dupa acel scandal. Imaginea mea a avut de suferit, pentru ca eram perceputa ca o scandalagioaica politica, insa mai frustrant decat pentru mine a fost pentru parintii mei…
– De ce spuneti ca acel scandal v-a costat cativa ani de cariera, in conditiile in care si dupa 1999, in Franta, ati fost distribuita, in continuare, in filme de lung metraj sau in spectacole de teatru?
– Este adevarat, insa in Romania nu am mai fost invitata sa sa joc de zece ani. Numele Rona Hartner a fost sters din agendele regizorilor de film, a directorilor de teatre si a organizatorilor de manifestari culturale. Acest lucru ma doare, intrucat eu sunt romanca, chiar daca la Paris sunt considerata de public si de critici o nebunateca fara de tara.
– Pe scena si pe platourile de filmare ati ales sa reprezentati etnia roma. O faceti cu succes, de aceea la nivelul opiniei publice exista perceptia ca faceti parte dintr-o familie de romi. Care este adevarul?
– Cred ca, in ultimii ani, am devenit un element reprezentativ pentru tiganii de pretutindeni, insa, dupa cum imi spune si numele, Hartner, sunt un amestec de nemtoaica, romanca, unguroaica si evreica. M-am apropiat de cultura romales, pe care o iubesc foarte mult, pentru ca ma regasesc in acest univers spiritual si dialoghez foarte bine cu exponentii acestei culturi.
– Totusi, nu promovati manelele, genul muzical ce i-a imbogatit pe bastanii muzicii de petrecere din Romania…
– Majoritatea tiganilor aleg maneaua, ca forma de exprimare muzicala, pentru ca e nevoie doar de un strop de talent. Restul vine de la sine… Pentru a canta, insa, muzica romales autentica e nevoie sa fii as. Ca si baietii din trupa Mahala Raibanda, a maestrului Aurel Ionita, cu care am concertat in cateva tari ale lumii. Maneaua aduce cantaretilor multi bani, dar ei trebuie sa se gandeasca la faptul ca promovarea acestui stil muzical este in detrimentul muzicii tiganesti originale.
Vorbind despre tigani – pentru ca observ ca evitati sa folositi termenul de rom -, considerati ca aceasta etnie este discriminata in Romania?
– Dupa mine, in prezent tiganii nu sunt discriminati deloc! Dimpotriva, Romania este tara unde pot sa-si prezerve cel mai bine traditiile si obiceiurile. Doar aici mai vezi tigani in costume ca in Evul Mediu si satre care isi muta corturile de colo – colo. Casatoria la varste minore face parte din traditia lor si autoritatile ar trebui sa-i lase in pace. Sa nu-i oblige sa preia obiceiurile din Vest, unde cuplurile fac exces de pilule si se casatoresc la 40 de ani.
– In ultimii ani, in Timisoara au fost consemnate cateva incidente violente intre romani si tigani. Considerati ca asistam la rabufnirea unor tensiuni xenofobe acumulate la nivelul populatiei majoritare?
– Tot timpul au existat astfel de cazuri izolate. Romanii au un stil de viata in care stabilitatea joaca un rol important, in timp ce tiganii sunt de felul lor mai nomazi. Aceasta diferenta poate duce, uneori, la situatii conflictuale, care nu ar trebui interpretate in registru interetnic, in sensul ca un tigan a fost omorat de un roman, ci la modul ca un om a fost ucis de un alt om.
